Canonul 57, Cartagina, BOTEZUL DONATIŞTILOR

<<Deoarece s-a hotărat in sinodul de mai inainte, imi amintesc in armonie eu voi că copiii cei mici botezaţi de donatişti, care incă nu au putut cunoaşte pierzarea rătăcirii lor, după ce vor ajunge la varsta capabilă de raţionare, cunoscand adevărul, şi urand răutatea donatiştilor acelora faţă de catoliceasca Biserică a lui Dumnezeu, care s-a răspandit in toată lumea, unii ca aceştia să se primească după randuiala veche prin punerea mainilor, şl nu trebuie să se oprească sub cuvant de rătăcire de la starea clerului, cand venind la
credinţă Biserica cea adevărată au considerat-o a lor proprie şl intr-insa crezand in Hristos, au primit Sfintele Taine ale Treimii, despre care este invederat că toate sunt adevărate şi sfinte şi divine, şi intru acestea este toată nădejdea sufletului.

Şi cu toate că mai ales indrăzneala precedentă a ereticilor se obrăzniceşte a predanisi unele lucruri potrivnice sub numele adevărului, acestea fiindcă sunt simple, precum invaţă Apostol zicand: „Un Dumnezeu, o credinţă, un botez" (Efeseni 4, 5); şi ceea ce se cuvine să se dea o dată nu este ingăduit să se repete; după ce se va anatematiza numele rătăcirii, să se primească prin punerea mainii in Biserica cea una, care, precum s-a zis, este porumbiţă şi singură Maică a creştinilor, intru care se primesc toate tainele spre mantuirea veşnică şi viu făcătoare, care celor ce răman in eres le aduc mare pedeapsă de osandă, căci ceea ce le-ar fi fost lor mai luminător in adevăr spre a dobandi viaţa cea veşnică acea rătăcire li se face lor mai intunecat si de mai mare osandă; de care unii au fugit şi cunoscand cele adevărate ale Maicii Bisericii catoliceşti, toate acele Sfinte Taine cu iubirea adevărului le-au crezut şi le-au primit.

Deci unora ca acestora, cand cercarea ii va arăta cu viaţă bună, fără indoială şi clerul li se va da cu tărie spre slujba celor sfinte; şi mai ales intru atata nevoie fiind lucrurile, nimenea nu este, care nu le-ar ingădui aceasta.

Iar dacă oarecare clerici de aceeaşi credinţă, cu mulţimea şi cu demnităţile lor ar dori să se intoarcă la noi, care insă din iubirea cinstei sunt aplecaţi spre viaţa trecătoare şi ii reţine de la mantuire, judecăm ca aceasta dimpotrivă se cade a se lăsa la chibzuinţă mai mare, hotărand fraţii mai inainte menţionaţi ca să se cerceteze cele relevate de noi cu sfatul lor cel mai inţelept, şi noi ne vom invrednici să intărim ceea ce trebuie să se reglementeze din partea noastră in privinţa acestei chestiuni.

Iar in ceea ce priveşte numai pe cei botezaţi in pruncie, ne indestulăm ca de le va plăcea lor să consimtă cu hotărarea noastră de a se hirotoni aceştia.

Aşadar, toate cele ce le-am cules mai inainte de la preasfinţiţii episcopi, preasfinţiile voastre să le intărească impreună cu mine ca să fie desăvarşite".>>
Canoanele Sinodului din Cartagina
http://www.manastirea-saharna.md/fis..._Cartagina.pdf


Canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare (fragment)

<<Căci inceputul dezbinării s-a făcut prin schismă; iar cei ce s-au lepădat de Biserică
n-au mai avut harul Duhului Sfant peste ci, căci a lipsit comunicarea prin intreruperea succesiunii.

Căci cei dintai care s-au depărtat aveau hirotoniile de la Părinţi, şi prin punerea mainilorpeste ei aveau harul duhovnicesc; dar cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfant, de la care ei au căzut; pentru aceasta Părinţii au hotărat ca cei botezaţi de danşii ca de nişte mireni, venind la biserică, să se curăţească din nou cu adevăratul botez al Bisericii.

Dar, fiindcă in general unora din Asia li s-a părut ca din interesul conducerii multora să se primească botezul acestora, fie primit. Iar pe cel al encratiţilor trebuie să-l considerăm ca pe o faptă rea; deoarece spre a-i face neprimiţi Bisericii a căutat sa-i ia deja in stăpanire cu botezul lor; prin ceea ce au stricat şi obiceiul lor.

Deci socotesc că noua ni se cuvine să lepădăm botezul lor, deoarece in privinţa lor nimic nu s-a hotărat lămurit; şi dacă cineva l-ar fi primit de la ci, acela, venind la Biserică, să se boteze. Dar, dacă aceasta ar fi piedicii ordinei obşteşti, să se aplice iarăşi obiceiul şi să se urmeze Părinţilor, care au oranduit cele de cuviinţă pentru noi. Căci mă tem ca nu cumva, intrunii hotăram să zăbovească in privinţa botezului, să-i impiedicăm pe cei ce se mantuicsc prin asprimea oranduielii, iar dacă aceia păstrează botezul nostru, aceasta să nu ne inspăimante; căci nu suntem răspunzători prin imprejurarea că le dăm lor har, ci ne supunem preciziunii canoanelor.

Dar negreşit să se dispună ca cei ce vin de la botezul acelora să se ungă adică de credincioşi, şi aşa să se apropie la taine. Căci ştiu că pe fraţii Zaiu şi Satornin, fiind ei din acea randuială, i-am primit in scaunul episcopilor; drept aceea, pe cei ce au fost impreună cu tagma acelora nu mai putem a-i despărţi de Biserică, deoarece prin primirea episcopilor am aşezat ca şi un canon cele in privinţa comuniunii cu danşii.>>



Canonul 5, al Sf. Vasile cel Mare

PRIMIREA ERETICILOR. (ERETICII CARE SE POCĂIESC PE PATUL DE MOARTE)

<<Aceia dintre eretici care la ieşirea din viaţa se pocăiesc trebuie să se primească; să se primească, insă fireşte nu fără chibzuinţă, ci cercetandu-i, dacă vor arăta adevărata pocăinţă şi vor avea fapte care mărturisesc ravna lor spre mantuire.>>
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...e_cel_Mare.pdf


CEI BOTEZATI IN STARE DE BOALA - 12 Neocezareea

<<Daca cineva bolnav fiind s-a luminat prin botez, nu se poate inainta la presbiterie; caci credinta lui nu este din convingere, ci din nevoie; fara numai poate in urma zelului si credintei sale si de mai apoi si din lipsa de oameni (candidati).>>
http://www.crestinortodox.ro/canoane...ocezareea-315/