sursa: http://oca.org
În timp ce eram la Käkisalmi
am auzit multe consemnări de vindecări miraculoase care au avut loc la Moaștele Sfinților Serghie și Gherman de la Valaam, și acest lucru a stârnit o dorință puternică în mine de a vizita Mănăstirea Valaam și de a mă închina în fața mormântului acestor sfinți care sunt plăcuți înaintea Domnului, și de a-i ruga stăruitor să mă ajute în boala mea gravă. Odinioară, în timp ce locuiam la St. Petersburg, am auzit multe despre Valaam și chiar m-am gândit de multe ori ca să vizitez mănăstirea și să mă închin Sfinților fondatori, dar cu toate deșertăciunile vieții nu am ajuns la aceasă mănăstire. Principalul motiv a fost costul pelerinajului, desigur, dar acum mănăstirea era mai aproape. De asemenea, exista o voce interioară care-mi spunea mereu: „
Mergi la Valaam și te vindecă!"
Nu am putut rezista prea mult acestei dorințe, și am întrebat-o pe doamna casei dacă îmi îngăduie să merg acolo.
Cu toate că nu aveam bani deloc, mi-am amanetat baticul călduros pentru patru ruble și am început să fac pregătirile pentru călătorie.
Când s-a apropiat ziua de plecare am început să mă simt neliniștită și abătută. Eram o femeie în vârstă, extrem de bolnavă și lipsită de putere. Cum aș fi putut călători singură? Aveam foarte puțini bani, doar pentru călătorie. Cu toate astea cum aș fi putut pleca într-o astfel de călătorie? Și dacă ceva era să se întâmple, ce ar fi putut face atunci o făptură sărmană ca mine? Gânduri ca acestea au început să mă chinuie până când am ajuns aproape înnebunită de durere.
În noaptea dinaintea plecării, m-am așezat în patul meu și am plâns. Ce ar fi trebuit să fac? Voiam atât de mult să fac această călătorie, dar eram totuși speriată pentru un oarecare motiv. Apoi (nu știu dacă am adormit sau eram trează)
am văzut destul de clar o femeie înaltă, îmbrăcată în catifea roșiatică, cu un copil în brațe, înconjurată de o lumină uimitoare. Imediat am gândit: ar putea fi Maica Domnului? Nu am îndrăznit să o strig cu acest nume. Am vrut să mă apropii de Ea, dar Ea a făcut un pas în spate și a zis: „
Nu plânge! Mântuitorul vine, și Eu vin la tine!”
Atunci i-am zis: „
Măicuță dragă, cât de frumoasă și bună ești. Este adevărat că te afli la Valaam?”
Natalia Andreevna a relatat această istorisire despre viziunile ei pe 7 august 1897. Ea a fost scrisă pe 26 iulie 1898.
<< VA URMA >>