Citat:
În prealabil postat de Jamaica
Alor mei le e rusine cu mine , nu vorbesc niciodata despre mine altora (se lauda numai cu fratele meu care este intr-adevar foarte reusit) si cu fiecare vorba care mi-o arunca ma ranesc de ma baga in depresii si cu fiecare privire vad numai dezamagirea lor, iar eu nu stiu cu ce gresesc.
Nu stiu ce am de ce ma resping toti incepand cu familia si terminand cu VÂNZĂTOAREA de la colt
|
Te raportezi într-o manieră personală la mediu. Vei spune că asta facem toți. E adevărat, cu toate acestea până și calului i se mai scot ochelarii la istovul drumului când e răpus de alergătură, ba chiar și zăbala i-o îndepărtează stăpânu' . Cât timp are ochelarii, percepția lui e limitată, câmpul vizual n-are deschidere, galopează sau treapădă în funcție de cum îl îndrumă șfichiul căruțașului.
Ei bine, îți ești propriul șfichiuitor și e normal să te simți "autoflagelată" când îți arzi 2-3 bice pe spinare.
Nu cred - și permite-mi s-o spun răspicat - că ai tăi fac toate cele descrise de tine, doar dacă, nu cumva, întorci lucrurile-n defavoarea ta printr-o manieră de-a dialoga morocănoasă, cu imputări de diferențiere fraternă și alte reproșuri care ți-ar putea deranja părinții taman prin conținutul neveridic și tonul revendicativ.
Că pleci sau rămâi nici măcar nu-i concludent dacă vei căuta mereu nod în papură celor cu care interacționezi și o să ții veșnic lanterna aprinsă să-i analizezi, iar dacă vei avea impresia că ești centru-de-relaționare, studiindu-le celorlalți reacțiile vizavi de tine, neavând porniri empatice îndreptate către cei din jur, fiind întotdeauna axată pe tine însăți (exemplul cu vânzătoarea spune multe, chiar dacă e dat "la plesneală" - te-ai gândit că poate femeia e împovărată de griji ce țin de sfera intimă, i-o fi plecat bărbatu-n legiunea străină, are 349 de amante, bașca soacra care-o dă afară din casă și rămâne pe drumuri și poate de aceea răspunde mai "răstit", nicidecum că are ceva cu tine), te vei învârti în gol la nesfârșit.
Nu ceilalți sunt cauza a ceea ce simți, ci un pui de egoism care nu te lasă să-i privești pe ceilalți cu deschidere. O fi și vina părinților - mereu e vina părinților :) de când hăul și pârăul, săracii de ei cât ne-or mai răbda răzgâielile - dar "nu contează ce au făcut ceilalți din tine, ci contează ce ai reușit să faci tu din ce au făcut ei din tine".
Și-n final, prin rugăciune îți faci prieteșug cu oricine, cât de netovarăș ți-ar fi, ș-apoi să te ții când te-oi împrieteni tu cu tine, că amu ești o țârucă certată cu lăuntru-ți.