Citat:
În prealabil postat de Jamaica
Nu am fost locul 1 , si contrar opiniei majoritare ca parintii il favorizeaza pe cel slab , fratele meu( mai mare si mult mai capabil intelectual recunosc) este favorit si privilegiat. M-au protejat nu neg si ma protejeaza si acum dar intr-o maniera bolnavicioasa - igonra problemele , fac totul in locul meu chiar fortat pt ca eu aparent nu ma pot descurca singura, iar trendul e "las-o ca e mica si proasta" , si chiar am ajuns sa nu pot face cele mai banale taskuri de una singura, si sunt terorizata de gandul la esec.
Nu pot comunica cu duhovnicul si nu din cauza lui, eu nu pot sa vorbesc cu el , am impresia ca o sa ma trimita la plimbare ca spun prostii, sau ca ma va crtica- daca ma mai critica cineva cred ca sar sa il bat, nu doresc decat sa fiu lasata in pace, si prefer sa fiu ignorata decat sa mi se mai reproseze ceva.
Demetrius: Sunt constienta ca vad deformat, dar CUM fac sa ies din acest cerc vicios? Macar pana ma mut.
|
Buna Jamaica!Am citit tot ce ai scris.Este de inteles cum de porti cu tine povara sentimentelor de rusine,inadecvare sau frica de esec,atata vreme cat singurul filtru prin care tu te poti percepe pe tine si tot ceea ce te inconjoara este cel pe care ti l-au transmis parintii tai,cele mai importante modele in raport cu care un om isi cladeste intreaga personalitate.De aici,totul se construieste precum variatiunile aceleiasi teme.Difera contextele,persoanele,abordarile tale,insa cauzele,precum si rezultatele sunt aceleasi...
Faptul ca te vei muta,poate fi un mic ajutor,insa,daca aceste lucruri din tine nu le vei vindeca,le vei purta oriunde te vei duce.Vor trai vii in mintea si sufletul tau,punandu-si amprenta asupra modului in care vei relationa cu cei din jur si a intregii tale existente.Putem fugi de oricine si orice pe lumea asta,mai putin de noi insine...
Pe langa sprijinul duhovnicului,psihoterapia este singura metoda pe care o cunosc si care te poate ajuta sa iesi din cercul vicios in care te invarti acum.
Am citit ca ai scris cum ca nu abordezi duhovnicul si psihologul pentru ca nu doresti sa mai vorbesti despre problemele tale.Cu toate acestea,cu noi ai vorbit...apoi,ai mentionat,ceea ce este, cel mai probabil, principala ta temere in raport cu aceasta si anume aceea ca nu mai suporti sa fii cricata,respinsa,neacceptata.De inteles,dealtfel,dupa tot ceea ce povestesti ca ai trait si inca traiesti in familia ta...
Despre duhovnic nu pot vorbi,pentru ca nu sunt in masura,insa un psihoterapeut bun te sprijina,te incurajeaza,te ajuta sa ajungi la constientizare,la activarea resurselor interioare,redefinirea propriului sine (in momentul de fata iti este greu sa iti dai seama si cine esti cu adevarat,pentru ca singurul mod prin care te poti vedea si cu care te identifici este viziunea pe care familia ta te-a invatat sa o ai despre tine) si la transformarea vietii tale intr-o maniera empatica,suportiva,obiectiva si bazata pe acceptare.
Stiu ca primul pas in directia aceasta este cel mai greu de facut,insa schimbarea pe care ti-o doresti presupune in primul rand dorinta de a o face,ceea ce din ce citesc o ai,iesirea din zona de comfort,acel loc in care preferi sa fii lasata in pace,insa in care nici vindecarea si evolutia nu se produc si curajul de a-ti asuma si a face efectiv acest pas.
Eu iti doresc sa gasesti in tine acest curaj,sa il inviti sa faca parte din viata ta,iar schimbarea pe care acum o vezi prin prisma fricii de esec,sa o poti vedea ca pe o frumoasa provocare pe drumul devenirii tale ca si om...