sursa: http://oca.org
Doamna în a cărei casă locuiam s-a decis ca să se mute la țară, iar eu a trebuit să mă întorc la St. Petersburg și să ajung din nou la mila oamenilor buni de acolo. Anii au trecut.
Viața mea a fost una grea, și a trebuit de multe ori să îndur foamea. Boala mea s-a agravat, și din nou a trebuit să merg ajutată de un băț. M-am rugat cu stăruință Maicii Domnului să mă ajute. Apoi, în 1896, la nouă ani după vizita mea la Valaam, într-o sâmbătă seara am venit acasa de la vecernie, mi-am spus rugăciunile și am mers la culcare. Din nou, am avut un vins. Maica Domnului mi-a apărut la fel ca prima dată, și mi-a spus: „
Deci entuziasmul tău s-a domolit și ți-ai uitat promisiunea de a reveni la Valaam. Ai găsit calea, dar nu ai urmat-o.”
I-am răspuns: „
Sunt săracă, nu am bani!”
„
Pentru orice altceva găsești bani, dar nu si pentru asta. Ce păcat, aceasta este o dezamăgire pentru mine.” Maica Domnului suspină.
Am fost îngrozită de această viziune. Am supărat-o pe Măicuța noastră dragă. Ce să fac acum? Pe neașteptate am auzit că stăpâna casei la care lucrasem s-a întors recent la St. Petersburg, așa că m-am dus la ea și i-am spus regretul pe care-l am. Ea a venit din nou în ajutorul meu (Dumnezeu să-i acorde toată bunătatea Lui) și pe neașteptate mi-a dat cinci ruble. Cu acești bani am putut să merg din nou la Valaam.
De îndată ce am ajuns la Mănăstire, am mers la noua biserică și m-am închinat la mormântul Sfinților fondatori, și apoi la Biserica Adormirii Maicii Domnului pentru a mă ruga în fața Icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Icoana nu mai era în locul în care o văzusem prima dată, și spre marea mea mâhnire nu am găsit-o. Am început să-i întreb pe călugări unde se află Icoana, iar fostul iconom, părintele Evghenie m-a sfătuit să-l întreb pe părintele Pafnutie, care era responsabil cu toate icoanele. Nici măcar el nu mi-a putut spune exact unde se află Icoana Maicii Domnului care era înainte în Biserica Adormirii Maicii Domnului. Mi-a spus că el crede că a fost trimisă la Paraclisul Mănăstirii din ortrovul Vasili, din St. Petersburg.
M-am întristat foarte tare pentru că n-am găsit-o pe Împărăteasa mea și am vărsat multe lacrimi amare în timp ce m-am rugat Maicii Domnului și Sfinților Serghie și Gherman ca să nu mă lase în păcatul meu.
Natalia Andreevna a relatat această istorisire despre viziunile ei pe 7 august 1897. Ea a fost scrisă pe 26 iulie 1898.
<< VA URMA >>