Citat:
În prealabil postat de adam000
In cartea sa Celalalt Noica, parintele Rafail Noica dadea un sfat (pe care nu am cum sa il redau cu exactitate intrucat nu mai am cartea linga mine, asa ca am sa exprim ce am inteles eu), cum ca noi ar trebui sa ne rugam pt duhovnicii nostrii - atunci cand mergem la spovedanie, sa mergem cu rugaciune la Dumnezeu pentru duhovnic, ca sa ii puna Dumnezeu duhovnicului nostru cuvant folositor pt noi. Si zicea parintele ca daca noi ne rugam asa la Dumnezeu (pentru ca duhovnicul si el se roaga pt noi), sa retinem primul cuvant pe care ni-l spune duhovnicul ca este de la Dumnezeu si sa nu cerem explicatii detaliate si amanuntite, ca nu cumva sa il fortam pe duhovnic sa intervina el ca om si sa incerce sa ne explice el ca om, ci sa punem acel cuvant al duhovnicului in inima noastra si sa incercam cu rugaciune sa il implinim, caci Dumnezeu ne va descoperi intelesul acelui cuvant care a fost pentru noi, chiar daca mai tarziu, daca ne rugam.
Deci data viitoare cand mergi la spovedanie roaga-te la Dumnezeu sa iti dea cuvant de folos prin duhovnicul tau. Si apoi retine sfatul si roaga-te la Dumnezeu sa te ajute sa intelegi cum sa il implinesti si sa te ajute sa il implinesti.
|
Asa fac mereu, chiar daca nu citesc rugaciunile din carte mot-a mot, cel putin un gand bun tot am pt d-lui. Recunosc insa ca de data asta nu eram sigura ca se poate sa ma spovedesc dupa slujba de vecernie din ajunul Schimbarii la fata, asa ca rugaciunile dinaintea sf taine a spovedaniei le-am citit cam pe fuga si cam superficial, siin plus sunt si foarte emotionata (imi bate inima tare, etc) inainte de fiecare spovedanie, si nu stiu daca din cauza faptului in sine sau de frica sa nu ma cheme al meu acasa inainte sa apuc sa o fac.
Ceea ce nu inteleg insa este de ce cand mi s-a pus o intrebare inafara de ce scrisesem eu pe lista, in loc sa spun adevatele cauze, am spus-o pe cea presupusa de mine. Iar adevaratele cauze mi le-am amintit abia cand am ajuns acasa si mi le-a reamintit al meu (adica era vorba despre cauzele neintelegerilor dintre noi). Iar ce am uitat sa zic intr-adevar omisesem sa trec si pe lista, nu era suta la suta un pacat ci mai mult o presupunere, ar fii trebuit sa intreb daca e sau nu e.
Din ce mi-a spus duhovnicul as putea sa inteleg mai multe lucruri, insa unul din ele ma indoiesc ca aia ar fi vrut sa insemne; celalat lucru care s-ar putea intelege ar fii intr-adevar mai plauzibil. Cred ca pana la urma o sa inteleg, daca nu cumva o sa apuc sa mai intreb, pe el sau pe altcineva (in masura). Nu m-as jena sa va cer si dvs parerea dar am intels ca nu e bine sa faci publice discutiile pe care le ai cu duhovnicul mai ales la sfanta taina a spovedaniei.
Inca o intrebare: asa cum noi, mirenii, mai vorbim pe aicea ca nu suntem multumiti de duhovnic, ca vrem sa-l schimbam, ma intreb daca nu cumva exista si situatia inversa, ca duhovnicul sa nu fie multumit de noi si de evolutia noastra spirituala, si ce s-ar putea face in acest sens? Pana la urma e si el om, nu e din fier, probabil e neplacut si frustrant si pt dlui cand vede ca cineva nu pricepe, nu asculta, se incapataneaza, crede ca stie/face mai bine si apoi vine si da vina ca sfatul n-a fost bun sau ca Dumnezeu il nedreptateste... oare dansii ce-ar crede, ce-ar simti sa vada cum comentam noi pe forumuri ce-am vorbit si ce sfaturi am primit de la ei, la fel cum facem de exemplu si cand venim de la doctor?