Alin,cu privire la primul paragraf scris de tine:o dulce ipocrizie :) destinata sa vada spiritual intr-o polemica care nu a avut decat putin spiritual in ea,in schimb multa pasiune si subiectivism,din partea fiecarei tabere participante.Daca tot,din lipsuri materiale,exista o asemenea inclinatie spre spiritual atunci m-as bucura profund sa existe o captare a atentiei,la aceiasi intensitate a pasiunii si spre subiecte duhovnicesti(rubrica de patrologie,vechea durere)si nu doar aprinderea patimii,cu poleiala duhovniceasca,cand este vorba de iubitele si meschinele noastre dispute.

Cu privire la al doilea paragraf:nu sunt victima unei priviri protestante(confratii protestanti imi reproseaza ca am depasit nepermis de mult limitele clasice ale invataturii calvine,sunt un fel ,,paria"dar de factura cumva liberala acolo:)si nici voua nu va sta bine in rolul de eterne victime neintelese,doar constat modificari istorice(in NT nu vei gasi nici o iconomie cu privire la botez,despre asta discutam)care au existat,justificat sau nu precum si urmarile lor.In alta ordine de idei daca m-as apuca sa scriu ce cred eu despre acele clipe cu greu s-ar incadra la idealizare,le privesc mai realist (poate)ca tine tocmai pt ca imi permit studii si abordari critice care tie,ca ortodox,nu iti sunt chiar la indemana fie si din motive de fidelitate fata de propriul catehism.Daca amandoi am scrie despre acele clipe sa stii ca s-ar putea sa castigi tu premiul de idealism :)

Cu privire la al treilea paragraf:este o lume mult prea frumoasa,prea ideala(fara ironie) pentru mine,in care as fi doar un (alt?)ipocrit,cum bine ai remarcat,doar cu o aparenta de autentic(daca eu pot sa o mimez,dupa spusele tale,atat de bine din exterior gandeste-te cum poate fi disimulata chiar in interior:)Preferi o sinceritate care te exclude sau o ipocrizie care te include?Critica(termenul in sine nu este cel mai potrivit) pe care o prefer eu este foarte diferita de registrul in care o concepi tu,nu este nici scuza si nici acuza,este un drum la finalul caruia voi da socoteala,daca a fost bine sau rau,si imi asum asta.Asta este tot.Pt mine nu exista (fatala)notiune de ,,iconomie"este totul sau deloc,nu aveti nevoie de alti prefacuti,aveti nevoie de oameni sinceri.Daca cineva nu va poate impartasi cu sinceritate toate convingerile atunci mai bine isi vede de drumul lui,daca este impacat cu constiinta lui.Probabil ca nu impartasim aceleasi anxietati cu privire la ce va urma (urmare a acestui mod de intelegere)dar pana atunci putem convietui in pace si Dumnezeu cu judecata.Sunt ultimul evident diferit de voi Aline pe aici,restul,din diverse motive,au disparut asa ca ma poti percepe drept o nota excentrica a forumulu(hihi),pana se estompeaza si ea si va fi pace si liniste deplina :)

Totusi,de curiozitate,descrie-mi modalitati prin care ar trebui sa se converteasca cineva din punctul tau de vedere.Sa inteleg si eu cum functioneaza,in viziunea ta,mecanismul convertirii,poate nu vorbim de acelasi lucru :)