[Ekaterina]

Interviu luat părintelui Dumitru Stăniloae de către Sorin Dumitrescu:

"Sorin Dumitrescu – Intr-una din cartile sale, Olivier Clement relateaza episodul unei calatorii cu trenul pe care ati fi facut-o impreuna. In compartiment, zice el, pe banca din fata, se aflau doi tineri care se imbratisau cu mare delicatete, vadit indragostiti unul de celalat. Olivier Clement noteaza ca, in contextul unei discutii duhovnicesti pe care o aveati impreuna, privelistea celor doi tineri indragostiti v-a prilejuit o remarca uimitoare. Se pare ca i-ati fi spus incetisor, la ureche: “Vedeti domnule Clement, si cei din fata noastra se roaga acum in felul lor”!

Parintele Dumitru Staniloae – Ha, ha, ha.

S.D. – Ce va determinat sa faceti aceasta observatie surprinzatoare ?

Pr.D.S. – Nu-mi mai aduc aminte episodul, dar daca as reflecta acum la aceasta afirmatie, cred ca doi tineri se iubesc si se iubesc inca fara a fi ajuns la nivelul coborat al placerilor trupesti vad, fiecare din ei, taina celuilalt. Si cred ca nici unul dintre ei n-ar voi sa-l defineasca pe celalalt.

Celalalt ramane un mister nedefinit, si infinitul se intinde dincolo de marginile lumii acesteia, se intinde pana la Dumnezeu. Atunci, probabil, ca implicit, cei doi tineri, care sunt intr-o iubire curata, traiesc intr-un fel prezenta negraita a lui Dumnezeu intre ei. Si aceasta ii face sa se inalte peste ei, sa se inalte spre acel izvor al iubirii, al apropierii intre oameni, al trebuintei lor unul de altul si, poate ca asta inseamna o neasteptata inaltare a sufletului."