Ca si aspecte negative in perioada 1964-1989 as puncta:
-in agricultura: desi CAP-urile erau "proprietate privata de grupa a membrilor cooperatori", totusi, retributia (in functie de zile-munca) nu era data prima data membrilor cooperatori (asa cum ar fi fost normal) ci in urmatoarea ordine: fondul de stat, muncile SMT si abia apoi membri cooperatori. Din aceasta cauza apareau nemultumiri justificate a acestora, care, desi vedeau ca productie exista, ei sunt retribuiti destul de putin (plus manariile brigadierilor care treceau zile-munca mai putine dect cele efectuate in mod real de membri cooperatori).
Apoi mai erau dispozitii date "de sus", fara a se tine cont de situatia pe plan local si fara consultarea adunarii generale a membrilor cooperatori, moda negatiilor, reticenta unor presedinti de CAP-uri, raporturile umflate, etc! Toate aceste neajunsuri sunt prezentate in mod elocvent in aceea serie de filme "Toamna/iarna/primavara bobocilor".
-in industrie, desi multe din intreprinderi erau foarte rentabile, realizand produse livrate masiv la export (90% din productia fabricii de mobila din radauti pleca la export, iar garniturile de mobila "Rococo" sau "Bogdana" produse la Vaslui ajungeau in Suedia, RF Germana, URSS, etc), totusi, in unele intreprinderi, exista aceea categorie de "muncitori", care mai mult carau spanul prin fabrica! De exemplul la "Electrocontact Botosani" din cei cca 4000 de salariati, pentru realizarea in conditii normale a productiei, nu era nevoie de mai mult de 2500-3000 salariati. Restul erau cei care nu vroiau sa munceasca in sat la CAP (deh'- era greu!) si preferau sa se scoale la 4 dimineata, sa faca si o ora pana la oras in acele trenuri curse muncitoresti, in fabrica sa se faca ca muncesc, iar la iesirea din schimb direct la prima bodega si apoi inca o ora pana acasa, unde ajungea beat-turta! Pe rute precum Titu-Targoviste sau Ploiesti-Targoviste, mirosul de votca ieftina "Ochii lui Dobrin" nu mai "iesea" din vagoane pana erau date la casare, insa din punct de vedere al CFR-ul era avantajos- toti aveeau abonament prin intreprindere, nu circulau cu "nasul" (deci venit sigur pt CFR) si in general erau destul de cuminti- nu distrugeau vagoanele sa sa se lege de ceferisti!
Aceea obsesie de a produce totul in tara, de la ac de cusut pana la avioane, in unele situatie s-a dovedit pagubitoare, deoarece multe materii prime (minereu de fier, minereuri superioare, carbune cocsificabil, etc) se importau, ori valoarea produsului finit nu acoperea in unele situatii pretul materiei prime importate sau a transportului din tari precum India sau Brazilia.
In plus, in anii 70', s-a construit o mare capacitate de rafinare a petrolului, insa dupa "socul petrolier" din 1972 si 1979 (cand regimul sahului din Iran a cazut), aceasta capacitate de rafinare nu a mai putut fi utilizata la potentialul sau maxim, deoarece petrolul era tot mai scump si mai greu de obtinut (mai ales ca URSS solicita plata pe loc pentru petrolul livrat Romaniei).
|