[Florinvs]

- in comert aici dupa incercarea cu "mandatarii", care incepusera promitator (pana cand s-a gasit un idiot sa-i zica lu' nea' Nicu- "tovarasul, astia se imbogatesc") si a fost astfel incheiata, ramasesera numai comertul de stat si cel cooperatist.
Cum in mediul rural exista numai comertul cooperatist (care nu aveea concurenta), se ajunsesera ca gestionarul cooperatiei sa fie mai "tare" in sat si decat seful de post, presedintele de CAP, doctorul sau profesorul!
Din aceasta cauza apareau si "ciubucurile" (prin contractari cu industria se puteau obtine mult mai putine produse deca era cererea. Astfel, sa zicem la Grup Depozite Husi, se primeau 50 de frigidere intr-un trimestru, dar cererea era de cateva sute. Astfel, tu ca cetatean cand te duceai la seful de depozit si vreiai sa cumperi un frigider, ti se spunea: "Da va servim, nici o problema, dar siti am primit putine si trebuie sa mai asteptati". Daca intelegeau unde "bate" gestionarul ziceai: "Ei, lasati, suntem si noi atenti"! Si "atenti" insemna sa zicem un 200-300 acolo, daca frigiderul costa 3000-4000 lei.). De acest aranjament erau constienti si cei de la militia economica, insa totul era sa nu pagubesti unitatea (aia 200-300 intrau in buzunarul gestionarul, dar contravaloarea marfii in contul unitatii) si sa nu furi din "avutul obstesc".
In plus, desi toti sefii de "grupuri depozite" solicitau cata marfa se cerea, li se spunea ca "asta e planul, atata primiti, descurcati-va"! De aici la Husi si in general din judetul Vaslui cand se pleca la marfa sau la contractari se stia: ca sa obtii totusi marfa peste plan, trebuia sa te "inarmezi" cu cateva "argumente locale": un vin de Husi, un coniac "Vasconi" sau niste produse din carne, care, in anii 80', deschideau multe usi!

In schimb, era mare problema daca pagubeai unitatea sau faceai "manarii" in acte si documente (modificari de preturi, marfa fara documente de insotire, etc), unde totul trebuia sa apara "luna". La un plus in gestiune mai mare de 3 salarii tarifare nimeni nu te mai salva nimeni de puscarie.

Astfel, se ajunsesera ca in anii 80' banii sa nu mai aiba o mare valoare (toata lumea aveea bani) ci sa conteze mai mult "trocul"!

-in transporturi, atat la CFR cat si la ITA, principalele incasari se faceau din transportul de marfuri, foarte intens de altfel (in statia Husi soseau 4 perechi de trenuri de marfa/zi, manevrandu-se zeci de vagoane cu marfa). La cel de calatori, pretul biletelor era foarte mic (nu stiu daca acoperea cheltuielile de exploadare), insa erau venituri constate (in special din abonamentele nvetistilor).
La transportul aerian, pretul unui bilet de avion Iasi-Bucuresti cu TAROM nu depasea un 300-400 lei, la un salar de 2500 lei/luna.
O masa la restaurant cu tot tacamul (inclusiv bacsisul lautarului si ospatarului) nu depasea 100 lei.