Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Nu mai fiti suparati unii pe altii si astfel fiecare contra propriului lui suflet.Uitati o poezie care mi-a placut,se numeste ,,Marturisire"de Ioan Alexandru:
,,Sa plec de aici si sa nu fi ajuns
La impacare si desavarsire
E semn ca prin durere n-am strapuns
La rodnicia dincolo de fire
Ca n-am iubit pana la nesfarsit
Si nu am sangerat pana la mila
Si de-oi fi fost din cand in cand smerit
Tot fumegam o candela sterila
Caci bunele si rele cate-au fost
Nu le-am uitat ca pe o strainie
Si sa raman cu cele-a altui rost
Si ma-nsoteasca-ntru Imparatie
Acest pamant,tapul ispasitor
Pustia nu-l indura fara mine
De nu-i voi da pe langa ce-s dator
Si bucuria stingerii de sine".
Va suparati prea usor si prea tare unii pe altii....
|
asa este.
Poezia este minunata si vine exact cand trebuie.
acum 3 zile ma decisesem sa ma retrag de pe forum definitiv si sa imi sterg contul. dar am lasat cateva momente de rugaciune ca sa stiu daca e bine ce fac. si dupa aceea gandul meu s-a schimbat , au navalit sentimente care au schimbat toata situatia. primele doua versuri din poezia ta au fost sentimentele mele: cum sa plec, sa ma supar pe oameni si sa las definitiv totul asa? si am decis sa continui cu rabdare , chiar ironic, chiar dur, ca sa le spun exact asa:
"Sa plec de aici si sa nu fi ajuns
La impacare si desavarsire"
acum desavarsirea stiu ca e departe de mine , sunt constienta de ce sunt si cine sunt, insa impacarea nu, nu e departe si nici greu de atins. totul este sa se vrea.