[Decebal]

Frate Cezare, n-aş vrea să mă înţelegi greşit, nu sunt defel împotriva unor astfel de postări din partea dumitale, dar cred că este puţin prea mult pentru simpaticul cătălin2. Cred că îl depăşesc binişor, aşa cum îl depăşesc şi multe alte lucruri în materie de teologie spre exemplu. Cred că ai remarcat că vine întotdeauna cu surse dintr-astea, cum să le spun, minimale, gen DEX, Catehism, ceva articolaşe (cu cât mai simpluţe cu atât mai bune), adică universul lui este, aşa cum am mai remarcat, destul de limitat. Deşi pretinde că a făcut sau face o facultate, să mă ierte Dumnezeu, dar mă îndoiesc că un număr oarecare de postări pe un forum îl vor ajuta prea mult chiar şi dacă vin de la cineva care ştie ce vorbeşte şi mai are şi experienţă în educaţie; cred că vreo câţiva ani sănătoşi şi aspri de studiu i-ar prinde mai bine, în cazul în care are bineînţeles "de unde porni" (ştim doar că nu este suficient să ai dorinţă, trebuie să mai ai şi putirinţă!). Sau poate, cine ştie, nu spun că aşa ar sta lucrurile, dar nu exclud ipoteza, poate scrii aşa ca să îl pui în dificultate, ca să îl intimidezi; nu spun că aşa ar sta lucrurile, dar mă îndoiesc că ar avea vreun efect, după cum am mai văzut pe forum, cătălin2, în simplitatea lui, trecând în general pe lângă astfel de provocări precum trenul prin gară sau precum cuţitul prin brânză.

Mi s-a întâmplat şi mi se întâmplă şi mie să cred, de multe ori, după ce am citit vreo carte sau mai multe, că gata ştiu mare lucru, dar de cele mai multe ori este sau poate fi o înşelare; ne credem de prea multe ori mult prea competenţi, mult prea informaţi, mult prea ştiutori, ba le mai şi dăm altora lecţii, cu sau fără catedră, însă lucrurile nu stau aşa. Ceea ce mă surprinde este lejeritatea lui cătălin2, inocenţa lui, candoarea lui; şi mie mi s-a întâmplat şi mi se întâmplă, doar că în ceea ce mă priveşte mă mai şi trezesc din reverii şi conştientizez într-o oarecare măsură că lucrurile stau totuşi altfel decât le produce imaginaţia care nu se izbeşte de pragul de sus al realităţii. Am senzaţia că cătălin2 nu prea a dat cu capul de praguri sau ..... poate a dat şi nu prea simte :))) De-asta şi spuneam că ceva educativ într-un stil mai tradiţional, adică implicând un accent semnificativ pe experienţa practică, pe lovirea concretă de realitate, i-ar fi de mai mare ajutor pentru ca să îl trezească puţin la realitate, evident dacă are resurse interne pentru aşa ceva (pentru trezire). Cum să spun, de la un moment dat, văzând că este tolerat şi i se tolerează comportamentul, ba i se mai şi încurajează, îşi face tot felul de închipuiri cum că ritmul în care merge el este cel corect, că deşi alţii vin cu "hrană tare" trăieşte cu falsa impresie că "lăpticurile" sale ar fi mare lucru, că dexul şi catehismul ar fi nişte surse ultimative în cunoaştere şi aşa mai departe.