[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

La fel si omul, a fost creat cat de desavarsit a fost posibil pentru conditia sa.

Dar a ales neascultarea, la indemnul anturajului (tot femeile si dorinta de putere)

Dacă tu eşti mulţumit cu acest mod de "gândire" şi exprimare "ortodoxă"...

În prima afirmaţie Îl arăţi pe Dumnezeu ca limitat, constrâns de posibilitatea condiţiei omului, creatură pe care Însuşi Dumnezeu a voit-o. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost neputincios în faţa posibilităţii limitate a condiţiei omeneşti create de El Însuşi. Cine L-a limitat pe Dumnezeu în măsura stabilirii şi cultivării desăvârşirii lui Adam? - condiţia creaturii.
(Aşa ne învaţă Cătălin, ortodoxul forumului, pe noi umaniştii, ecumeniştii, relativiştii, filocatolicii, psihologii, ocultiştii şi nu mai ştiu câte a mai înşirat cu vremea...)

Această expresie "a fost posibil" este una impersonală, rece. În definitiv, ea omite senin faptul că Dumnezeu Creatorul este Nelimitat în faţa posibilităţilor, că nu se supune lor. Persoanele Dumnezeu, Unul în Fiinţă, nu ascultă de o posibilitate distinctă de Voia Dumnezeirii!
Cătălin, mereu te făleşti a fi ortodox şi ne iei peste picior pe cei care ne ţinem, după puteri, la dreapta credinţă. Fii bun cu sufletul tău şi reaminteşte-ţi: atunci când Dumnezeu crează, El face cum voieşte, cât voieşte, după nemăsurata lui Putere, Înţelepciune şi Iubire!

Lui Dumnezeu nu Îi atribui, dacă ai fulguit o brumă de teologie ortodoxă şi de credinţă pravoslavnică, limite ale posibilităţii!
Dumnezeu nu Se supune posibilităţii (o realitate care scapă lui Dumnezeu? o limită a Dumnezeirii căreia i se supune Însuşi Creatorul a toate?), tocmai pentru că El Însuşi este deţinătorul oricărei şi al tuturor posibilităţilor.
Libertatea lui Dumnezeu constă şi în aceea că EL dispune de orice posibilitate, înfiinţînd-o, cultivînd-o sau dimpotrivă - limitînd-o, desfiinţînd-o, după Voia Lui.
Vorbeşti despre o posibilitate în sine, distinctă/ruptă de Voia Creatorului. Ca şi cum nu ar fi putut Dumnezeu să lărgească această posibilitate, de la bun început, dacă ar fi voit... Rău faci când judeci aşa, deloc ortodox.

A doua afirmaţie arată o ignoranţă, o vulgaritate şi trivialitate, în raport cu planul cugetării smerite la Dumnezeire şi Eden, care nu mai necesită comentarii.

Ei bine, amice, te-ai aştepta de la cei pe care i-ai numit eterodocşi, ecumenişti, filocatolici, umanişti, iubirişti, psihologi, ocultişti (şi nu mai ştiu câte asemenea, că eşti bogat în defăimări - să mai adaug că ieri l-ai numit pe Decebal "cam sărit", nu ştiu în baza căror competenţe în psihopatologie),
te aştepţi aşadar de la Decebal, N.Priceputu, LauraStifter, Mihailc, MariS, Pelerin spre Răsărit, Eugen, Delia, Mihnea Dragomir şi alţi creştini pe care i-ai tot luat peste picior, creştini printre care abia îndrăznesc să mă număr şi eu (iar asta doar pentru că m-ai inclus în grupul lor luîndu-mă frecvent în tărbacă),
te aştepţi să cugetăm "ortodox" ca tine, atunci când îndrăznim să ne apropiem cu mintea de sfintele realităţi?

Ei bine, poţi să aştepţi cât doreşti dar cred că, prin Mila Domnului, nu vom fi niciodată părtaşi la modul penibil, ruşinos de-a dreptul în care te obrăzniceşti tu când te apropii de cele sfinte.
Ai fost primit în dezbateri ca un frate, cu bună voire, dar ai ales (liberul tău arbitru!) să ne dispreţuieşti şi să ne desfizi în public de câte ori ai avut ocazia, în loc să te foloseşti de resursele şi de dragostea noastră, aşa limitate cum sunt.
Nu suntem sfinţi, pesemne, nici unul dintre noi! Eu nici măcar un bun creştin nu sunt, dar insolenţa ta ar fi putut să aibă unele limite. N-a avut şi nu are încă, din păcate... Te ţii dârz, mândru de limitele tale cu totul caraghioase, în fond.
Cine te-o fi învăţînd să-ţi vrei răul cu dinadinsul, însingurîndu-te tot mai strâns în turnul tău de iluzii perdante?

P.S. Din Perfecţiunea Dumnezeirii tu ai inferat, după voia ta, că Adam era "perfect şi terminat". Aşa ai spus. Simplist, schematic.
Îţi dai seama, măcar acum, de greşeală? Sesizezi că tâlcul "chip şi asemănare" e cu totul altul?
Parcă te voiai smerit, aşa te ştiu, măcar în intenţii... Păi aşa te smereşti tu, frate, înaintea Facerii?