În ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, la
15 august 2013, Mănăstirea Adam din Eparhia Dunării de jos își serbează hramul.
Situată în satul Adam, comuna Drăgușeni, pe un deal care domină întreaga localitate, Mănăstirea Adam este una dintre cele mai importante sihăstrii vechi, din întreaga zonă de sud a Moldovei. Accesul spre mănăstire se poate face fie din drumul național DN 26 Galați – Bârlad, între localitățile Bursucani și Bălăbănești, fie din drumul județean DJ 251A Tecuci – Tg. Bujor, prin localitatea Fundeanu.
Tradiția locală, neconfirmată istoric, afirmă că prima așezare monastică a fost întemeiată în părțile Adamului pe la mijlocul secolului al XVI-lea când un călugăr venit din răsărit a arătat unui cioban înstărit din codrii acestor locuri o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, propunându-i să ridice aici un schit. Așa s-ar fi construit, se pare, o primă bisericuță din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinților”. Documentele istorice unanim recunoscute afirmă, însă, că mănăstirea a fost ctitorită de căpitanul Adam, la mijlocul secolului al XVII-lea, biserica fiind sfințită la 14 octombrie 1652, potrivit edj.ro
La 1685, Mitropolitul Sava și marii boieri confirmă dorința ctitorilor și a egumenului Leontie ca mănăstirea să fie închinată Muntelui Sinai. Mai târziu, la 5 iulie 1759, egumenul Iorest Movilă scrie domnitorului Teodor Calimach că, după ample lucrări de refacere, hotărăște să închine această mănăstire Mitropoliei de la Iași, deoarece părinții din Sinai nu o considerau trebuincioasă. Domnitorul va întări această închinare printr-un document din 12 august 1759.
În urma cutremurului din 1802, vechea biserică s-a prăbușit, actuala biserica fiind ridicată până în anul 1813, la câțiva metri distanță de cea veche, prin stăruința stareților Ioanichie Greceanu și Metodie Gociu. După 1820 mănăstirea este transformată în mănăstire de maici. La 1826, din motive neelucidate, maicile de la Adam au fost strămutate la mănăstirea Florești, jud. Vaslui, călugării de acolo fiind aduși la Adam, dar în 1835 se revine asupra acestei decizii, Adam-ul rămânând mai departe mănăstire de maici. După revenirea de la Florești, stareța mănăstirii, Xenia Cuza, mătușa domnitorului Al. I. Cuza, era înconjurată de o obște de 62 de monahii și surori, numărul viețuitoarelor crescând mereu și ajungând în vremea secularizării la 148.
La 1864 mănăstirea este deposedată de averile sale, rămânând cu mici suprafețe de teren, insuficiente pentru acoperirea nevoilor curente. Statul se obliga să plătească o parte din cheltuielile de întreținere, dar viața de obște este practic desființată, maicile fiind nevoite să se întrețină singure.
Biserica a fost grav avariată la cutremurul din 1869, precum și la cel din 1940, când i s-au prăbușit turla și clopotnița. După realizarea lucrărilor de consolidare, lăcașul de cult a fost resfințit de Episcopul Hușilor, Grigore Leu, la 15 august 1946.
Mănăstirea Adam a fost una dintre cele mai importante centre monahale din întreaga țară în secolele XIX și XX, la 1943, de exemplu, viețuind aici 152 de maici și surori, având 10 preoți și 12 cântăreți. Pe lângă mănăstire funcționa, încă din secolul al XVII-lea, o școală românească. În 1918 este înființată o școală de fete, cu învățătoare plătite de stat, dar administrată de personal monahal, iar în 1922, o școală de industrie casnică, pentru surorile din mănăstire și tinerele din zona respectivă. Atelierele de covoare și țesături ale mănăstirii, înființate în 1850, erau vestite în epocă, ele devenind, după 1948, cooperativa de producție „Cooperatorul”. Între 1860 și 1885, mănăstirea a administrat și un spital de boli neuropsihice, care funcționa în apropiere, mutat apoi la Socola, în Iași.
Desființată la 1960, mănăstirea este reînființată la inițiativa Înaltpreasfințitului Casian al Dunării de Jos și funcționează cu obște de călugări între 1991 - 2001, când redevine mănăstire de maici. După această dată, întreaga activitate se revigorează, realizându-se consolidarea bisericii, restaurarea picturii, construcția unui nou și modern corp de chilii, alimentarea cu apă curentă și amenajarea anexelor gospodărești.
Rolul spiritual al mănăstirii Adam de-a lungul istoriei este unul de primă mărime. Puține sunt mănăstirile care s-au bucurat de o atât de mare căutare și apreciere, un element deosebit de important fiind prezența la Adam a „Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni”. Evlavia credincioșilor față „Sfânta”, cum îi spun localnicii, cererile de pelerinaje ale icoanei prin orașele și satele din tot sudul Moldovei, minunile și vindecările aduse de icoană sunt constante ale istoriei mănăstirii de-a lungul timpului. Se adaugă și prezența raclei cu sfintele moaște ale mai multor sfinți, adusă de la Ierusalim, în 1857, de către arhimandritul Epifanie.
De Mănăstirea Adam este legat și numele Sfântului Rafail de la Agapia Veche, recent canonizat, născut în jurul anului 1560, în localitatea Bursucani, situată în imediata apropiere a mănăstirii. Sfântul Rafail a deprins de la călugării răspândiți prin codrii Adamului primele noțiuni ale credinței ortodoxe și dorul după viața sihăstrească. Conform tradiției, ucenici ai sfântului au ridicat în satul de obârșie al acestuia, la sfârșitul veacului al XVIII-lea, Schitul Zimbru, care a existat până la 1940, dependent de lavra de la Adam.
Descriere: Arhitectural, biserica este în plan treflat, cu abside poligonale la exterior și semirotunde la interior. Pereții sunt groși, de circa 1,5 m. Pe latura vestică, biserica este susținută de doi contraforți. Altarul are o boltire în semicalotă, terminată cu un arc lat și adăugit. Naosul este boltit, iar câteva arce încadrează absidele înguste. Naosul este despărțit de pronaos printr-un arc în semicilindru. Pronaosul este boltit, cu câte o fereastră la nord și la sud, iar pridvorul este închis, cu acces dinspre sud. Pictura, realizată în ulei și tempera, a fost restaurată în anii 2006-2007, împreună cu catapeteasma, de mare valoare artistică, ce datează din secolul al XVIII-lea. Cea mai veche pisanie cunoscută a bisericii datează din 1869 și menționează: „În zilele prea înălțatului Domn Carol I, 1869 octombrie 20, cu ajutorul Celui Prea Înalt și al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au pus în reparație această biserică“.
http://www.edj.ro/index.php/mnstirea-adam