FECIOARA CURATA
de Sf. Nectarie al Eginei
Fecioara Maica Maria
Stapana Imparateasa
Pe tine te fericim
Curata fiica din Adam
Parfum de floare aleasa
Pe tine te fericim
Aleasa fiica de imparat
Fecioara nenuntita
Pe tine te fericim
Smerenia te-a ridicat
Si te-a facut slavita
Pe tine te fericim
Mai sus de ceruri te-ai suit
Prin nasterea straina
Pe tine te fericim
Pe heruvimi ai covarsit
In cinste si lumina
Pe tine te fericim
Si serafimii in zborul lor
La slava ta cu dor privesc
Pe tine te fericim
Arhanghelii si ceata lor
De frumusetea ta doresc
Pe tine te fericim
Cantarea heruvimilor
Spre tine se indreapta
Pe tine te fericim
Iar ceata serafimilor
In ode se desfata
Pe tine te fericim
Arhanghelii neincetat
Cu toate ostile ceresti
Pe tine te fericim
In dorul lor nesaturat
Din lauda nu se opresc
Pe tine te fericim
Esti bucuria cetelor
De ingeri laudata
Pe tine te fericim
Esti pacea si sfintitul dor
A sfintilor curata
Pe tine te fericim
Esti mangaierea tuturor
Ce tie se inchina
Pe tine te fericim
Esti Maica ortodocsilor
Si-a lor nadejde buna
Pe tine te fericim
A randuielilor ceresti
Stapana mult cantata
Pe tine te fericim
Esti si a celor pamantesti
Scapare intemeiata
Pe tine te fericim
Din aurorile ceresti
Faclie luminata
Pe tine te fericim
Si noua ne impartasesti
Lumina cea curata
Pe tine te fericim
Potir sfintit ce daruiesti
Izvor de nemurire
Pe tine te fericim
Adapa-ne pe noi cei rai
Cu vesnica-ti iubire
Pe tine te fericim
Si ne hraneste neincetat
Cu painea de viata
Pe tine te fericim
Ce dintru tine s-a luat
Fecioara prea curata
Pe tine te fericim
O, Maica fara de pacat
Balsam de mangaiere
Pe tine te fericim
Ne fi celor ce-am apucat
cararea spre Inviere
Pe tine te fericim
Fecioara Maica te avem
Liman de mantuire
Pe tine te fericim
Si bucurie si indemn
Si cale de suire
Pe tine te fericim
Bucura-te roza de mai
Si floarea curatiei
Pe tine te fericim
Bucura-te sfintite Rai
Salasul fecioriei
Pe tine te fericim
Mireasa sfanta al tau dor
Ne umple de iubire
Pe tine te fericim
Si ni se face tuturor
Urcus spre Imparatie
Pe tine te fericim
Fecioara, acoperamant
A lumii intregi Stapana
Pe tine te fericim
Pazeste al nostru sfant pamant
Si vatra si gradina
Pe tine te fericim
Si cu caldura te rugam
Stapana prea sfintita
Pe tine te fericim
Pazeste-ne, te imploram,
De-a celui rau ispita
Pe tine te fericim
Ne apara si te pazim
Si turn de aparare
Pe tine te fericim
Si calauza celora
Ce-n tine-si-au scapare
Pe tine te fericim
Si Imparatia lui Hristos
Ne-o da ca mostenire
Pe tine te fericim
Ca sa-ti aducem ca prinos
A noastra multumire
Pe tine te fericim
Si sa-ti cantam neincetat
Cantarea ta-n vecie
Pe tine te fericim
Cuvine-se cu adevarat
Sa te slavim Marie
Pe tine te fericim
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU VEDEREA PĂCATELOR NOASTRE
O, Preacurată Stăpână, Apărătoarea noastră la judecata Fiului Tău, roagă-Te să dobândim noi duhul umilinței și darul vederii păcatelor noastre mai înainte de a intra pe ușa morții. Dă-ne nouă cuget smerit, ca să ne vedem mai mici decât toți întru fapta bună și plângem căderea noastră în viața cea întinată precum oarecând Adam s-a tânguit văzându-se lipsit de cununa frumuseții celei dintâi. Dă-ne nouă inimă înfrântă și smerită și răbdare în fața valurilor tuturor necazurilor.
Cu adevărat, mai mult decât toți oamenii am greșit și mai întunecat decât duhurile răutății eu m-am făcut, neascultând poruncile Domnului și nepăzind darul lui Hristos încredințat mie la Sfântul Botez. În marea grijilor lumești m-am cufundat și am uitat de adâncurile Duhului care așteaptă să fie cercetate de toți cei care caută mărgăritarele înțelepciunii. Cu doriri lumești m-am întinat mintea și am uitat de frumusețea cea duhovnicească la care Mântuitorul Hristos așteaptă ca toți să ajungem. Înțelepciunea cea omenească eu căutând să o ajung, m-am păgubit cu totul de înțelepciunea cea tainică a Duhului și nici pe cea omenească deloc nu am cuprins-o. În locul celor cerești am iubit mai mult pe cele pământești, în locul smereniei aducătoare de mântuire nebunește am dorit mândria cea osânditoare și în locul rugăciunii am ales cugetarea cea deșartă a acestei lumi. Cine nu mă va plănge pe mine, osânditul, că din pricina covârșitoarei împietriri a inimii mele nici păcatele nu pot a mi le vedea, ba încă nici o părere de rău nu simt pentru acestea. Deși știu că sunt păcate, ele mie mi s-au făcut nărav și lucruri normale pentru viața mea cea ticăloasă. Pentru aceasta, cad înaintea Ta, Preacurată, ca să Te înduri de mine, cel pierdut, și să îmi dai gând de pocăință, ca un fulger măcar, care să străbată cerul inimii mele cel întunecat de patimi. Iertare de la Hristos solește-mi și întoarcere iarăși întru lumina părinteștii iubirii, căci cu adevărat eu însumi am ales partea cea mai rea și m-am depărtat de Izvorul bunătății. Dar Tu să-mi fii mie solitoare spre întoarcerea în casa Părintelui Luminilor, a Căruia slavă fie în veci. Amin.