odata, un monah mi-a spus: feriti-va de vorba in desert. femeile in general au tendinta de a vorbi mult si in desert. si atunci am intrebat: cand vorba noastra este in desert? si el mi-a raspuns: atunci cand vorbim de desertaciunile lumesti. poti spune si doar o fraza dar daca este despre desertaciunea desertaciunilor , este vorbire in desert. Deci pentru a nu vorbi in desert trebuie sa vorbiti de Dumnezeu.
deci nu cantitatea face vorbirea sa fie in desert ci continutul vorbirii. Sigur ca e bine sa vorbesti cat mai putin pentru a pastra timp pentru convorbirea cu Dumnezeu.
Aproape intotdeauna cand se vorbeste mult nu prea se vorbeste de Dumnezeu. de aceea ne este recomandat sa vorbim putin.
Nu pot sa nu imi amintesc de cuvintele Sf. Siluan Athonitul: "cine iubeste ceva acela si vorbeste despre acel ceva."
Iubesti mult pe Dumnezeu atunci si vorbesti de Dumnezeu din iubire pentru El.
Sfatul unei vorbe putine este foarte bun, pentru ca usor alunecam cand vorbim, la cele ce sunt desertaciuni. Un imbunatatit poate vorbi mult despre Dumnezeu si sa nu lunece in cele lumesti.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|