revin, pentru ca imi vine in minte intreaga convorbire cu acel monah.
am intrebat: bine, dar atunci cand vorbim de necesitati este tot vorbire in desert? si mi-a raspuns: daca depaseste masura, da. unii in loc sa vorbeasca strictul necesar , dezbat problema ore intregi. de pilda: ma duc sa cumpar cartofi, ei bine nu stau de vorba doua ore despre faptul ca ma duc sa cumpar cartofi. mai ales femeile stau la taclale mult timp despre lucruri neimportante.
s-a intors spre mine atunci si mi-a spus: uite dvs aveti obiceiul sa repetati o fraza ca si cum celalalt nu a inteles-o din prima. (am stat si m-am gandit ca asa era: repet o fraza de doua ori obicei capatat mai de mult cand vorbeam neterminat ca sa spun asa adica nu aveam rabdare sa vorbesc pe cat de repede gandeam si atunci spuneam uneori fraza pe jumatate renuntand sa o mai completez; apoi atentionata fiind repetam cu rabdare ca si celalalt sa ajunga sa inteleaga ce vroiam sa spun).
Si a continuat:
vorbiti putin ca sa va feriti de desertaciuni caci intr-o vorbire multa, cat din continut este duhovnicesc?!
prea des in ultimul timp am uitat de convorbirea cu acest monah. ma bucur ca mi-ati reamintit-o prin dialogul avut N. Priceputu si Adam000
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Last edited by dobrin7m; 12.08.2013 at 22:48:50.
|