Și eu îți mulțumesc pentru împărtășirea experienței tale.
Cuvântul deșert cred eu că poate fi chiar și cel care are (sau pare că are) legătură cu credința, cu mântuirea, însă este neziditor, gol.
Oricum, cred că trebuie să găsim fiecare echilibrul între tăcere și vorbire, să nu vorbim când ar trebui să tăcem și nici invers. Dar un exercițiu al tăcerii însoțite de rugăciune cred că este necesar pentru ca și vorbirea să ne fie cu folos.
Totuși, mă tem, iată, că deja am vorbit prea mult despre... tăcere.