CAt de usor ne e noua sa stam si sa judecam, ba pe medic, ba pe mama!! In fond, daca nici un fir de par nu ni se clinteste fara voia lui Dumnezeu, inseamna ca acolo a fost si mana Lui. Cunosc o femeie sarmana care are acum 6 copii. Ea are cancer de col, iar cu al saselea copil a ramas insarcinata in timp ce facea citostatice. Le-a intrerupt in timpul sarcinii si le-a reluat dupa ce a nascut. Initial pornirea mea a fost sa o judec, ca e inconstienta etc. , ceilalti copii sunt mici si sunt asa saraci ca in toiul iernii copiii se duceau la scoala in sandalute. Apoi am inteles ca macar in astfel de probleme, nu am caderea a judeca! E trist cand un copil ramane fara mama. Sora mea avea 2 ani cand a ramas fara mama. Insa femeia aceasta a incercat sa mai dea o viata. Din pacate s-a intamplat sa se piarda 2. Cine a purtat in pantece o data stie ce inseamna dorul de a da viata a unui suflet. Daca a gresit, Dumnezeu sa o ierte pe mamica. Sunt convinsa ca Dumnezeu in bunatatea Lui o odihneste, iar ea se va ruga din ceruri pentru copilul ramas.
In ceea ce priveste decizia de a avea copii care ii priveste pe parinti: mi-a zis o prietena candva cu amar ca nu se mai fac copii cand vrea Domnul, ci cand vrea doamna!
A propos, ca decizia de a avea copii nu apartine doar parintilor, ci si lui Dumnezeu.
( ce frumoasa e teoria!! )
|