Citat:
|
În prealabil postat de Marta
CAt de usor ne e noua sa stam si sa judecam, ba pe medic, ba pe mama!! In fond, daca nici un fir de par nu ni se clinteste fara voia lui Dumnezeu, inseamna ca acolo a fost si mana Lui. Cunosc o femeie sarmana care are acum 6 copii. Ea are cancer de col, iar cu al saselea copil a ramas insarcinata in timp ce facea citostatice. Le-a intrerupt in timpul sarcinii si le-a reluat dupa ce a nascut. Initial pornirea mea a fost sa o judec, ca e inconstienta etc. , ceilalti copii sunt mici si sunt asa saraci ca in toiul iernii copiii se duceau la scoala in sandalute. Apoi am inteles ca macar in astfel de probleme, nu am caderea a judeca! E trist cand un copil ramane fara mama. Sora mea avea 2 ani cand a ramas fara mama. Insa femeia aceasta a incercat sa mai dea o viata. Din pacate s-a intamplat sa se piarda 2. Cine a purtat in pantece o data stie ce inseamna dorul de a da viata a unui suflet. Daca a gresit, Dumnezeu sa o ierte pe mamica. Sunt convinsa ca Dumnezeu in bunatatea Lui o odihneste, iar ea se va ruga din ceruri pentru copilul ramas.
In ceea ce priveste decizia de a avea copii care ii priveste pe parinti: mi-a zis o prietena candva cu amar ca nu se mai fac copii cand vrea Domnul, ci cand vrea doamna!
A propos, ca decizia de a avea copii nu apartine doar parintilor, ci si lui Dumnezeu.
( ce frumoasa e teoria!! )
|
Potrivit este exemplul. In acele cazuri, tot mai rare, in care alegerea medicala trebuie facuta intre viata mamei si cea a copilului nenascut, este admisibil moral sa se acorde prioritate mamei. Aceasta nu pentru ca ea ar fi o "persoana" integra, in timp ce copilul este doar o "viata potentiala" - deoarece amandoi sunt oameni, in aceeasi masura - ci pentru ca mama isi are locul ei si responsabilitatea ei in familie, unde prezenta sa iubitoare influenteaza direct viata sotului si a celorlalti copii ai sai.
Cu toate acestea, o mama care isi da viata in mod voit, in favoarea copilului ei, savarseste actul cel mai profund de binefacere crestina. "Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are - spune Iisus - ca viata lui sa si-o puna pentru prieteni." (Ioan 15, 13). Insa orice decizie de acest gen trebuie facuta in lumina nevoilor si dorintelor membrilor familiei, intrucat familia ca intreg, constituie un trup ce reflecta iubirea dintre Hristos si Trupul Sau, Biserica (Efeseni 5). De aceea este recomandabil ca cei doi soti sa discute deschis si cinstit impreuna cu duhovnicul lor, o astfel de eventualitate inca din timpul fazelor primare ale sarcinii.