Vlad,eu m-am mai intalnit cu aceste dileme si situatia se prezinta dupa cum urmeaza,din punctul meu de vedere.Exista o temere pe undeva,poate o neliniste sau o suspiciune,poate altfel denumite,ca cercetarea istorica ar periclita sau ar pune in antiteza abordarea teologica.Prima ar ramine cumva tinuta in limitele textului in timp ce a doua ar transcede victorioasa limitele.Imaginea se sustine partial din punctul meu de vedere.Intradevar abordarea istorica,desi tributara si ea inevitabil speculatiei,incearca sa identifice ale elemente observabile,ce tin de context si sursa,de element si compozitie pentru a reconstrui o imagine,o fundatie a realitatii care a existat.Toate evenimentele functioneaza intr-un context,nu vorbim de o poveste,ci de fapte si date reale care s-au intimplat.Le poti da la o parte fie considerandu-le nesemnificative si punand in loc acel timless truth,fie ca merge,fie ca nu merge.Asa se ajunge,am vazut chiar aici pe forum am vazut in trecut,la intrebari moderne de tipul ,,Ce ar fi facut/spune Iisus in situatia mea de acum?"luandu-se drept model o situatie biblica care nu iti poate da raspunsul pt ca il acel context ea nu avea semnificatia cu care o incarci tu retroactiv.Poti da la o parte aceasta cercetare in numele unor abordari dogmatice dar cercetarea de acest tip nu este dogmatica iar daca faptele,contextul pun probleme cumva partii dogmatice atunci trebuie vazut daca concluziile practice,dovezile pe care se sprijina,sunt reale.Adevarul nu are de ce sa se teama sau sa evite faptele istorice sau cercetarea istorica,pana la urma se cerceteaza chiar contextul in care acel Adevar si-a inceput drumul.

Eliminand acest context poti practic incepe un sir infinit de abordari la abordare intrucat limita reala,existenta la acel moment,fiind infranta practic iti poti permite orice speculatie si transpunere istorica,minimalizand complet imaginea originala.Daca acest demers il motivezi prin abordare spirituala atunci se pune problema unde este inceputul acelei abordari.A fost atunci,a fost ulterior,unde a inceput si care a fost relevanta lui pt acei oameni,in gandirea lor,la acel moment.Sau au fost si ei doar niste ghinionisti istorici,auzind o spiritualitate pe care nu o intelegeau si fara a intelege macar cauzele esecului lor.Bineinteles ca o mare parte dintre credinciosi,de prin toate denominatiile,ignorand contextul istoric transforma acele informatii in mici povesti moralizatoare atemporale,in solutii moderne pt probleme inexistente in trecut sau in metode de a-si calma nelinistile prezentului,multe eschatologice,uitand ca si cei ce le-au ascultat atunci se raportau ca si ei subiectiv la ele,poate intr-o alta intelegere.Daca ea este diferita ce anume determina diferenta,contextul sau incapacitatea spirituala?

Daca cativa tarani simplii din Galilea sec I puteau asculta predicile lui Iisus fara a avea nimic din ce avem azi,atunci inseamna ca spusele Mantuitorului aveau un sens pt ei,in acel context si in aceea abordare.Poate unii dintre ei l-au auzit o singura data in viata lor si oare cum a fost viata lor dupa pentru ca trebuie sa fi avut o sansa in intelegerea lor altfel spusele Lui devin doar discursuri pentru alte timpuri in fata unui auditoriu inutil.Mi s-ar parea un mare cinism.Pentru acei oameni categoriile ulterioare cu care a operat crestinismul nu existau inca dar Hristos le-a vorbit.Cercetarea istorica pe acest segment tocmai cu asta se ocupa,cu intelegerea lor care,in mod sigur,va fi diferita pe anumite aspecte de ce a urmat.Altfel ar trebui condamnati pt ca s-au nascut prea devreme.Eu,cum am spus,nu caut sa impun o abordare,cercetarea mea este foarte diferita de contextul clasic,dar nu exclude sensul spiritual ulterior insa il percep ca o evolutie care poate fi diferita de contextul initial,dpdv al perceptiei.Momentul crucial care a schimbat acest lucru are doua elemente principal importante:disparitia comunitatii iudeo-crestine si balansarea spre neamuri care au adus o intelegere noua si implicit trecerea de la abordarea iudaica simpla,specifica mediului rural al Palestinei sec I cu toate caracteristicile sale spre intrarea crestinismului in marile orase elenistice,cu toata gandirea lor complexa,diferita,operand cu alte categorii necunoscute mediului original unde s-au afirmat ideile.

Cand am in Tara Sfanta am fost pe Marea Galileii si stand pe puntea micutului vas care ne transporta ma gandeam la aceea scena cu Petru sarind in apa pentru a ajunge la tarm la Mantuitorul sau.Desi in jurul meu modernul si istoricul isi dadeau mana,pentru o clipa am avut sentimentul ca undeva pe tarmurile insorite totul se dilata,se intoarce in timp iar noi nu mai eram undeva dupa 2000 de ani,ci eram intr-o barcuta de pescari cautandu-L cu privirea pe EL,undeva pe tarm.A fost un sentiment foarte puternic,pret de o clipa.Parca era acolo.Cam acesta este genul de cercetare pe care il aplic,metaforic,nu imi fac idoli din opinii ci doar privesc din prezent spre trecut.Evreii,dupa cum m-am convins,au un mod aparte de a privi credinta si atunci m-am intrebat ce imagine voi vedea daca merg inapoi pe fir.Nu regret nici o clipa desi nu spun ca este un drum general valabil.Ce raspunsuri se afla la capatul lui?Depinde ce astepti de la acest drum :) Daca cumva acest drum iti pare inutil,nefolositor,atunci nu-l face dar poti ura un ,,drum bun" din suflet celui ce merge pe el,un drum spre Emaus al multora.In definitiv,la inceput Hristos si apostolii au fost un grup de tineri,picturile grave au venit mai tarziu :)