[Decebal]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Daca cativa tarani simplii din Galilea sec I puteau asculta predicile lui Iisus fara a avea nimic din ce avem azi, atunci inseamna ca spusele Mantuitorului aveau un sens pt ei, in acel context si in aceea abordare. Poate unii dintre ei l-au auzit o singura data in viata lor si oare cum a fost viata lor dupa pentru ca trebuie sa fi avut o sansa in intelegerea lor altfel spusele Lui devin doar discursuri pentru alte timpuri in fata unui auditoriu inutil.Mi s-ar parea un mare cinism. Pentru acei oameni categoriile ulterioare cu care a operat crestinismul nu existau inca dar Hristos le-a vorbit. Cercetarea istorica pe acest segment tocmai cu asta se ocupa, cu intelegerea lor care, in mod sigur, va fi diferita pe anumite aspecte de ce a urmat. Altfel ar trebui condamnati pt ca s-au nascut prea devreme. Eu, cum am spus, nu caut sa impun o abordare, cercetarea mea este foarte diferita de contextul clasic, dar nu exclude sensul spiritual ulterior insa il percep ca o evolutie care poate fi diferita de contextul initial, dpdv al perceptiei. Momentul crucial care a schimbat acest lucru are doua elemente principal importante: disparitia comunitatii iudeo-crestine si balansarea spre neamuri care au adus o intelegere noua si implicit trecerea de la abordarea iudaica simpla, specifica mediului rural al Palestinei sec I cu toate caracteristicile sale spre intrarea crestinismului in marile orase elenistice, cu toata gandirea lor complexa, diferita, operand cu alte categorii necunoscute mediului original unde s-au afirmat ideile.

Văd în continuare cum sub masca cercetării noi istorice se ascunde de fapt aceeaşi veche şi îmbătrânită erezie protestantă, aceeaşi de care vorbeam şi în postările anterioare, şi care este, aşa cum am mai spus, erezie şi atac eretic împotriva Sfintei Tradiţii. Sfânta Tradiţie s-a îmbogăţit fără îndoială prin trecerea creştinismului în alte contexte culturale, cum a fost cultura greacă şi elenistică, însă esenţa Tradiţiei s-a păstrat datorită Duhului Sfânt care călăuzea şi conducea Biserica, chiar dacă a existat o evoluţie şi dezvoltare terminologică, teologică. Experienţele fundamentale de care dau mărturie Sfinţii Părinţi sunt într-o continuitate fundamentală cu cele ale Sfinţilor Apostoli, fie ei Petru, Ioan ori Pavel, prin urmare nu a existat şi nu a putut şi nici nu poate exista o înţelegere fundamental nouă, diferită, datorită unităţii Duhului şi continuităţii lucrării fundamentale a Acestuia în Biserica lui Hristos. Deci faptul că pentru unii dintre sfinţii apostoli nu existau categoriile ulterioare cu care a operat creştinismul, asta nu înseamnă că nu exista conţinutul acelor categorii, conţinutul revelaţional, concretizat în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Sfânta Tradiţie este tocmai continuitatea istorică, şi posibil din punct de vedere dogmatic aprofundarea, acestor conţinuturi fundamentale ale Revelaţiei, iar această continuitate este dată de Duhul Sfânt, Acelaşi lucrând în sfinţii apostoli, Acelaşi lucrând şi în sfinţii părinţi şi în Biserică până în ziua de azi. Cine contestă unitatea fundamentală a Sfintei Tradiţii este eretic din punctul de vedere al Bisericii Creştine.