[cristiboss56]

Nu te plânge de Domnul. „De ce ne bate ?“, zici tu. „De ce ne bate cu boală şi război şi foc şi dăunători?“ Dar oamenii nu-L bat pe El prin cuvintele hulitoare şi faptele păcătoase? Bătându-ne, El ne vesteşte adevărul despre noi şi ne arată mila Sa faţă de noi. Fiindcă doreşte să ne trezească, să ne întoarcă şi să ne mântuiască prin bătaie când nu izbuteşte prin miluire. Fiindcă se spune în Scriptură: Toate căile Domnului, milă şi adevăr toate, atât căile bunătăţii, cât şi căile îngrozirii. Fie că dă, fie că ia. El întotdeauna vădeşte milă şi arată adevărul. Asta n-o văd toţi oamenii, o văd cei ce caută aşezământul Lui şi descoperirea Lui (Psalmul 24, 11). Lor li s-a dat să vadă şi să cunoască prin întunericul orbirii si neștiinței; li s-a dat să vadă ceea ce au ei: așezământul şi descoperirea, adică adevărul revelat al lui Dumnezeu şi disciplina revelată a duhului.
Adevărul revelat ne descoperă scopul fiinţei noastre, iar disciplina duhului ne deschide calea spre acest scop. Că nu putem ceva împotriva adevărului, ci pentru adevăr, ne învaţă apostolul (II Corinteni 13, 8). Asta o spune acel apostol care vreme îndelungată s-a împotrivit adevărului şi a prigonit adevărul. Când înaintea ochilor se întunecă adevărul, îndată se pierde şi calea. Când cineva părăseşte adevărul, leapădă şi disciplina. În ziua de astăzi umblă pe căi întortocheate şi rătăcite mulţi oameni, popoare întregi, fiindcă nu vor să ştie adevărul. Iar fără adevăr nu se cunoaşte scopul şi nu se vede calea, ca şi cum nu ar fi lumină. Întoarcerea la adevăr şi la disciplina duhului: iată cerinţa esenţială a generaţiei noastre, a vremurilor noastre. Fără asta, catastrofa este inevitabilă. Adevărul impune disciplină. De aceea sunt mulţi oameni cărora nu le pasă de adevăr. Iubesc mai mult minciuna, fiindcă minciuna elimină orice disciplină. Adevărul se mai numeşte şi Ortodoxie, iar disciplina duhului Cinste. Cugetă grabnic şi adânc la aceste două cuvinte şi ţi se vor descoperi multe taine ale vremurilor noastre, ale neorânduielilor noastre, ale pătimirilor noastre şi ale rătăcirii contemporane.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, p. 213-214)