Pe acest topic nu discutam despre cei pe care i-am ales, ci despre modul in care inteleg sa isi faca unele institutii de stat treaba in ceea ce priveste retrocedarile.
Partea de Transilvanie, care a apartinut Austro-Ungriei si care e revenit Romaniei dupa 1918, deci dupa intregirea Romaniei, a fost rascumparata de statul roman de la fostii proprietari, carora li s-au dat drept despagubiri tone de aur, adica nu numai valoarea pamanturilor, ci si 10% in plus pentru recoltele nestranse.
Acestia vin acum si isi cer inapoi aceleasi pamanturi, pentru care au primit despagubire in aur; si asta, pentru ca in vremea lui Horty au redobandit pamanturile, pe care primisera aur. Dupa razboi au luat arhiva cu Cartea Funciara (se stie ca in Transilvania si Banat exista Carte Funciara) cu actele de proprietate ale acestora , deci a terenurilor care de mult nu le mai apartineau, si au dus-o in Ungaria. Arhiva aceasta constituie baza despagubirilor in natura care s-au facut vechilor proprietari si familiilor acestora, care de mult nu mai erau proprietari de drept si care isi primisera despagubirile in aur, renuntand in felul acesta la orice drept asupra acestor proprietati.
Organele in drept care au facut restituirile in natura, nu au gasit de cuviinta sa cerceteze solicitarile de restituire asa cum trebuie si s-au multumit cu a lua drept bune actele de dinainte de 1918. Superficialitatea cu care se lucreaza la anumite nivele e de cercetat, caci lezeaza siguranta Statului Român.