View Single Post
  #1  
Vechi 22.09.2006, 09:56:49
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locaţie: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

Am gasit o carte foarte interesanta IMPOTRIVA ECUMENISMULUI scrisa de DR. ALEXANDROS KALOMIROS :”IMPOTRIVA FALSEI UNIRI BISERICESTI”

O sa o postez pe toata ,pe rand .Azi Prologul si primele 5 capitole.

PROLOG

„Caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de lacomie. Dumnezeu imi este martor. Nici n-am cautat slava de la oameni.” (I TESALONICENI 2,5)

„E cu putinta sa graim un cuvant de mijloc care,intre doua conceptii,sa aiba sens pentru amandoua.Insa e cu neputinta sa gasim o conceptie de mijloc intre doua conceptii opuse privitoare la acelasi lucru…Nu-i loc de compromis in ce priveste credinta ortodoxa” (Sf. Marcu al Efesului)


C
u adevarat „mare este taina evlaviei”,asa cum spune binecuvantatul Apostol Pavel.Evlavia si credinta,intrucat sunt taine,dau roade pe care cunoasterea nu le poate da.
Autorul acestei carti nu este un teolog format in scolile undese studiaza nestudiabilul-Teologia.El a studiat Medicina,ceva ce poate fi studiat intrucat este ceva lumesc,este cunoastere omeneasca.A luat credinta si evlavia ortodoxa din Traditie.Le-a primit in felul in care,dupa cumspune el insusi,se transmit credinta si evlavia-de la invatator la discipol,de la parinte la copil,de la crestin la crestin.Din acest motiv,el este „unul care traieste lucrurile ceresti,si nu unul care invata despre ele”,avand drept calauza credinta si nu cunoasterea.”Caci umblam prin credinta,nu prin vedere”,dupa cum spune Apostolul Pavel.Si din pricina aceasta este severa cartea lui;ea nu cuprinde compromisuri (care,de regula,dau dovada de credinta putina),nici formulari ocolite (pentru a indulci neplacerea persoanelor cu conceptii opuse).Devotamentul fata de adevar nu permite concesii.Cartea lui este severa si neiertatoare,desi autorul insusi este,de fapt,un om smerit,impaciuitor,blajin ,milostiv si plin de modestie.Dar credinta ii da sabia Duhului si iata caacest om smerit,sensibil si milostiv,plin de iubire,pare a fi sever si neiertator.Oare Sf. Ioan Teologul,popovatuitorul iubirii,nu pare a fi mai neindurator si mai sever decat ceilalti Apostoli si propovaduitori ai Evangheliei,asa cum ni se infatiseaza in intaia sa Epistola si in Apocalipsa ?
Autorul acestei carti este un om inca tanar.Dar „sa nu-i dispretuiasca nimeni pe cei tineri”.L-am cunoscut pe vremea cand studia Medicina in Elvetia,iar eu editam publicatia periodica Kibotos (Arca).Mai tarziu mi-a trimis o scrisoare despre niste articole satanice ale unui romano-catolic,din ziarul Le Courrier,cerandu-mi sa ferim credinta noastra ortodoxa de capcanele ereticilor.Mi-a trimis apoi-si ina imi trimite-scrisori care sunt intotdeauna binefacatoare si bogate in invataminte,avand mireasma placuta a credintei si a dragostei profunde pentru Sfanta noastra Traditie.De aceea l-am sfatuit cu insistenta sa scrie mai pe larg despre subiectele pe care le prezenta concis in scrisorile lui.Si,stiindu-i modestia,i-am cerut sa consimta ca acestea sa fie publicate intr-o carte.In cele din urma a consimtit,si cartea aceasta este prima pe care a trimis-o editorului,D-l Alexandros Papademetriou,care s-a oferit cu placere sa o publice.
Suntem constienti ca aceasta carte,scrisa „cu multa intelegere,,va fi criticata de multi ca fiind necuviincioasa si agasanta,caci in vremurile noastre fatarnice sunt respectati ca adevarati crestini doar acei oameni care nu au in inimile lor focul credintei,si indeosebi al credintei ortodoxe (adica adevarate)-si asa se face ca ei sunt lipsiti de entuziasm,insipizi,indatoritori si dispusi la compromisuri,asa cum sunt multe dintre acele persoane implicate in mod sistematic in Teologie.Lumea a invatat sa-i considere pe acesti oameni crestini buni si rabdatori,in vreme ce ii detesta pe cei care sunt asemenea scriitorului acestei carti-si anume,cu spirit inflacarat-ca fiind fanatici,superstitiosi si marginiti,inchinandu-se,chipurile,unor forme lipsite de continut.Vai,astazi teologii au sfarsit prin „a lupta pentru aceasta lume”! Barbatii preocupati preocupati de religie scriu teancuri de carti,mari si importante,intesate de asa-zise „invataminte teologice” care,din pricina metodei de cercetare a problemelor religioase,nu sunt decat cunoastere lumeasca,pe care Apostolul Pavel o numeste „amagire desarta” si „inselatorie vicleana”.Sfanta Evanghelie,care este simplitatea insasi,este disecata,examinata si fragmentata conform unor sofisticate sisteme filosofice.Confuzie,complexitate,teorii care zapacesc oamenii,”intrebari nebunesti si insirari de neamuri si sfadiri pentru lege”,noroi care intineaza apa din care tasneste viata vesnica,toate acestea sunt scrise in numele Celui Care a venit in lume pentru a mantui oaia cea pierduta-omul cunoasterii desarte-de povara mintii lui pacatoase,strigand:”Veniti la Mine voi,toti care sunteti scrisi in numele lui Hristos si al Evangheliei Lui,pe care o traieste inima cea mai simpla !”;cei care scriu aceste carti ratacesc in labirintul si in intunericul propriei lor intelepciuni,departe de Hristos pe care L-au uitat,inghititi de vanitatile propriului lor intelect.Inimile lor nu mai simt suflarea lui Dumnezeu;sunt inabusiti si secatuiti de propria lor intelepciune trufasa ,pentru care oamenii ii cinstesc.
Apostolul Pavel la unii ca ei se referea cand a scris:”Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa,ci –dornici sa-si desfete auzul- isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme „ (II Timotei 4,3-4).” Isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor”-isi vor aduce multi invatatori,si,auzindu-i,vor fi rasplatiti,pentru ca intelepciunea lor lipsita de continut le va desfata urechile.Dar,pentru ca sa nu auda adevarul,adevarul simplu al religiei,isi vor astupa urechile,in vreme ce vor cere sa li se spuna „basme” (mituri),si anume teorii fanteziste si lipsite de sens.Oare ne vedem astazi asemenea „gramezi” de invatatori care,cu prelegerile lor, „desfata” urechile studentilor si ale altor crestini induplecati sa-i asculte ?
Asadar,cartea aceasta va deranja acele spirite care au redus religia lui Hristos la un sistem de cunoastere lumeasca,la rationalism;acele spirite ce iau in ras orice „invatatura sanatoasa”,care pentru ei nu reprezinta decat o conceptie naiva a religiei,plina de superstitiile traditiei.De fapt,ce importanta ar putea aveapentru ei ceva scris de un om numit Kalomiros,care nici macar nu a fost la o scoala renumita (indeosbi una straina) ?
Din fericire,insa,Kalomiros a baut din izvorul apei vietii,din Traditie,si a studiat Sfintii Parinti noapte si zi.Si avand drept calauza credinta,a fost „invatat de Dumnezeu”.Hristos spune:”Si cand [pastorul cel bun] le scoate afara pe toate ale sale,merge inaintea lor,si oile merg dupa el,caci cunosc glasul Lui” (Ioan 10,4).Si anume:”Ucenicii Mei aud cuvintele Mele cu un spirit simplu si le accepta in inima lor fara a le trece prin intelectullor complicat si fara a crea teorii;le accepta cu credinta,asemenea oilor inocente care aud vocea pastorului si se duc degraba la el”.Credinta deschide gura credinciosului si propovaduirea Lui deschide inimile crestinilor ,potrivit vorbelor lui Hristos:”Cel ce crede in Mine,precum a zis Scriptura:rauri de apa vie vor curge din pantecele lui” (Ioan 7,38).
Cei care au „intelepciune nebuna”,care invata prin „cuvintele convingatoare ale intelepciunii omenesti”,nu-i accepta pe adevaratii predicatori ai Evangheliei,si aceasta intrucat adevaratii predicatori nu se potrivesc cu aceasta lume,ci sunt „schimbati prin inoirea mintii lor” (Romani 12,2).Ei vor gasi in aceasta carte multe prilejuri dwe acuzare.Il vor condamna pe autor pentru ca nu are bunavointa fatarnica pe care o au ei fata de eretici,in pofida faptului ca autorul nu este insolent,ci are curajul unui soldat al lui Hristos si procedeaza conform cuvintelor Apostolului Pavel,care a spus:”Caci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii,ci al puterii si al dragostei si al intelepciunii „ (II Timotei 1,7).
Un alt neajuns pe care il gasesc ei este acela ca mesajul autorului poarta pecetea intristarii supa Hristos,o intristare inbucuratoare;pe cata vreme ei sunt lesne increzatori,caci mintile lor sunt intoarse catre lucrurile acestei lumi.Dar iata ce spune Apostolul Pavel:”Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire,fara parere de rau;iar intristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7,10).Intristarea unui om care crede in Dumnezeu este o intristare pe care nadejdea o domoleste,si de aceea este o intristare imbucuratoare,care,laolalta cu cainta ,ii mantuieste sufletul.
Ii aduc laude acestui tanar binecuvantat care a scris o carte atat de plina in invataminte-o carte care respira spiritul adevaratei Ortodoxii.Si preaslavesc numele Domnului,Care daruieste Bisericii Ortodoxe asemenea comori ce stralucesc in intunericul greselii si al pierzaniei.Preamarit si binecuvantat fie Domnul si Dumnezeuul nostru cel milostiv,Care statorniceste credinta ortodoxa cu astfel de pietre pe care „ziditorii le resping”.

Photios Kontoglou

Il rog pe cititor sa-mi ingaduie sa adaug cateva randuri care se cuvin a fi citite dintr-o scrisoare pe care mi-a trimis-o D-l Kalamiros:”Va sunt indatorat pentru cuvintele ingaduitoare.Sunt pentru mine o incurajare de care am mare nevoie.Aici unde traiesc,nu stiu pe nimeni care sa gandeasca in felul acesta si care sa ma inteleaga.Nu port discutii cu ateii si cu cei indiferenti.Si apoi ,chiar cei evlaviosi ma privesc cu oarecare neincredere si suspiciune.Doar cand citesc Parintii si Vietile Sfintilor gasesc mangaiere.Uneori mi-e teama ca gresesc.Lucrurile pe care eu le socotesc importante ,toti ceilalti le considera neinsemnate;iar lucrurile pe care eu le socotesc neinsemnate,toti ceilalti-atat cei cucernici,cat si ateii-le considera importante.De asemenea,va multumesc pentru ca m-ati prevenit in privinta trufiei.In felul acesta stiu ca imi sunteti un prieten adevarat.Ma rog sa nu cad in pacatul trufiei.in orice caz,trebuie sa fiu foarte prostdaca mi se va intampla asa ceva.Imi este limpede ca tot ce scriu am luat din Sfintii Parinti.Nimic nu imi este propriu.De aceea le iau apararea atata fanatism.Ieri i-am spus sotiei mele ca multi oameni nu au habar de lucrurile pe care le scriu,si totusi le traiesc.P e cand eu cunosc toate aceste lucruri,dar nu le traiesc.De aceea,de multe ori,cand scriam,mi se parea ca trebuie sa renunt,dar am continuat sa scriu,pentru ca in felul acesta izbuteam cel putin sa imi indrept gandurile catre Dumnezeu,chiar daca inima mea ramanea inghetata…”
Reply With Quote