Pentru Vlad.

Prima parte

,,Legenda salciei.Se spune ca Fecioara Maria, auzind de Rastignirea lui Hristos, a plecat sa-l caute. Ajungand la malul unui rau s-a rugat de o broasca sa o treaca dincolo, dar aceasta nu a vrut spunandu-i ca si ea a avut trei copii care au fost omorati de roata unei carute si nu a mai plans dupa ei. Fecioara a blestemat-o sa se usuce, dar sa nu putrezeasca niciodata. Asa a ajuns la salcie, cea care si-a facut ramurile punte pentru a o ajuta pe Fecioara sa treaca raul. Fecioara a binecuvantat-o, ca niciodata sa nu arda, sa rodeasca si sa se inmulteasca oriunde s-ar aseza."

Scurta introducere.Exista o imagine a Maicii Domnului zugravita in scrierile care au fost incluse in canonul Noului Testament care o prezinta impreuna cu ucenicii si rudele sale in camera de sus unde toti impreuna,,stăruiau în rugăciune".Desi pare o imagine care cumva o estompeaza undeva in cadrul grupului, ca in orice tablou valoros, micile trasaturi ale penelului Duhului care a zugravit scena traseaza delicate dar perfecte contururi.Cu greu se putea gasi o definitie mai buna pentru viata acestei extraordinare femei,careia ingerul i-a spus: ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.".Cea care a fost umbrita de,,puterea Celui Preaînalt",a primit vestea pe care o umanitate intreaga o astepta: ,,Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.".Maica Domnului,sfioasa,smerita,blanda,ea ceea care ,,păstra în inima ei toate aceste cuvinte"si-a asumat destinul harazit prin cuvinte simple,umane,atat de frumoase si cuprinzand in ele intregul raspuns al universului la dragostea divina: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!".Relatarea biblica,construita perfect,ii creioneaza imaginea nici prea apasat si nici neglijent,ci cu sclipiri ale Duhului scoate in evidenta o vorba,un loc,o actiune a ei pentru ca privind imaginea in ansamblu sa fii precum acel copil care deschide o usa a unui paradis pierdut,uimit ca umilul aparentei poate ascunde grandiosul divinitatii.Acesta imagine,fie si daca ar fi fost singura pe care am fi avut-o despre ea,ar fi cuprins intreaga chintesenta a celei care a purtat nemarginitul in ea:staruia in rugaciune,o femeie aparent necunoscuta,de undeva din Palestina primului secol,traia in sufletul ei acele tainice dar vibrante momente de bucurie a celei ce a inteles la ce a fost chemata:

,,Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac."

Maica Domnului dovedeste,mereu si mereu,ca planul lui Dumnezeu de a-si intinde Imparatia pe pamant precum in cer,nu se face prin cei puternici,prin cei aclamati,ci prin cei blanzi,prin cei smeriti,prin cei ce sufera,prin cei insetati dupa neprihanire,prin iubitorii de pace,prin cei nebagati in seama de lume care vrea eroi evidenti,invicibili,puternici dupa standardele ei.Insa prin cei nebagati in seama se intinde Imparatia si pentru ca ei nu sunt vazuti nu este vazute nici acesta mica samanta care creste peste puterea lumii de intelegere si care va cuprinde tot cerul si pamantul.Insa acesti mici,nestiuti dar minunati copii ai lui Dumnezeu nu au parte doar de bucurie si lauda ci si de durere.Inca de timpuriu,Maica a primit din partea lui Simeon o cutremuratoare profetie: ,,Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.".Oare ce a simtit in acele clipe,cat de mult oare a putut anticipa zbaterea si durerea prin care urma sa treaca?Textul nu spune,lasandu-ne in tacerea ce simbolizeaza ca sunt trairi mai presus de definire.Aceste parca scurte instantanee despre Maica Domnului aduc in fata o imagine extrem de complexa tocmai prin simplitatea ei,pt ca este greu sa incadrezi standarde umane asemenea aspecte,cuvintele parca se dau respectuoase la o parte,aratandu-ti timide undeva dincolo de ele,spre o realitate pe care simt ca nu o pot zugravi in toate complexitatea ei,limitate de marginirea lor.

Critica asa-numitei legende.La polul opus descrierii biblice,credibila istoric si perfect ancorata in echilibrul textului,dimensionata exact la scara potrivita a scoate in evidenta esentialul se afla raul involburat al asa-numitei ,,evlavii populare".Acesta din urma,incapabila de asezarea in perfectiune a Duhului,creioneaza la randul ei o alta imagine,mai spectaculoasa,parca nemultumita de o aparenta saracie a textului care nu-i hraneste suficient dorinta spre senzational.Cadrele alcatuite de Duh se prabusesc unele peste altele,intelesurile colapseaza intr-o imagine absurda si dezechilibrata iar raul furtunos al imaginatiei primitive cu reminiscente pagane cara pe tabloul perfect al textului biblic toate sedimentele amalgamate a ceea ce superstitia populara a dorit sa adauge revelatiei divine,un aport fatidic atat la credinta cat si la adevarul istoric.

Legenda debuteaza cu Maica auzind din straini de crucificarea Fiului ei si plecand sa-L caute.In tabloul initial se face un gol imens,intunecat,ea nu mai este aproape de EL sau impreuna cu ucenicii in rugaciune,bantuie straniu si stinghera undeva pe coclaurii Ierusalimului si are nevoie de ajutorul popular ca sa auda de cutremuratorul eveniment care se intimpla.Cata falsitate in cateva cuvinte,cum cu o lovitura de ciocan a inculturii populare se darama toata constructia biblica extraordinara,izoland-o pe Maica,facand-o de nerecunoscut,parca ocupata cu treburi mai importante(ce blasfemie)decat sa fie alaturi de Fiul ei in acele momente.Replica populara la textul biblic este intunecata si vicioasa,ca si cum un taran beat ar dori sa adauge cu pensula de vopsit garduri contururi peste un tablou al unui geniu.Ce infamie si ce idee oribila se poate transmite prin cateva cuvinte.Insa aria calomniei,pentru ca asta consider a fi acesta pseudo-legenda,era abia la inceput.Fecioara ajunge la marginea unui rau(sa verificati cate rauri de acest tip erau prin Ierusalim)si neputand sa-l treaca roaga o broasca sa o treaca dincolo,aruncand in sfera miticului si al primitivismului textul biblic care nu a gasit de cuviinta sa o faca pe Maica dependenta de o broasca.Acesta din urma,satanic aproape,ii da o replica naucitoare aruncand in derizoriul si arbitrarul mortii unor pui de broasca jertfa Mantuitorului.La acest moment deja nu se mai poate vorbi nici in gluma nici de credibilitate istorica si nici de fidelitate fata de mesajului textului biblic.Povestea o ia razna complet,punand pe picior de egalitate imaginatia needucata(dpdv al cunosterii fie si a evenimentelor relatate in sens teologic)si badarana alaturi de semnificatii divine,profunde si daca va uitati cu atentie veti observa ca in textul biblic nici macar satana nu a reusit sau intraznit sa dea o replica atat de intunecata si perversa in mesajul subliminal pe care-l transmite.Este o monstra de primitivism cu pretentii de evlavie,o stare ce ucide adevarata credinta si pietate.facandu-le dependente nu de lumina Duhului ci de basme si replici din putul gandirii.O oroare.