[cezar_ioan]

Multe sunt darurile Duhului Sfânt în viaţa omului credincios, daruri-putere astfel ca harul îndreptării, primit prin Botez, să îl ajute pe creştin să câştige cele mai înalte virtuţi.
(Har peste har, aşadar, cum ne scrie Apostolul Ioan şi cum nu pricepea şi se mira cineva pe forum, mai demult...)
Dintre multele daruri, 7 anume (semnul plenitudinii harismatice exprimate prin numărul 7) se revarsă asupra creştinului nou-botezat prin Taina Mirungerii.
În ce constă această pecete a darului Duhului Sfânt?
Oare în vreo lumină cognoscibilă cu simţurile, direct sau indirect (pe suport material, de pildă printr-o hârtie sau, în cazul aparaturii electronice, prin fărâmiţe de siliciu)?

Ne poate ajuta pe drumul lămuririi proorocul Isaia, în Is. 11,2-3, enumerînd darurile/duhurile:
- al înţelepciunii
- al înţelegerii
- al sfatului
- al puterii
- al cunoştinţei
- al bunei credinţe (evlavia)
- al temerii de Dumnezeu.

Aceste duhuri nu sunt, evident, naturi materiale. Lumina lor e duhovnicească.
Unii cred că acestea (duhurile care sprijină înţelepciunea, puterea, cunoştinţa etc.) pot fi văzute cu ochiul, fie direct fie indirect. Şi încă, de orice om, indiferent cine şi cum ar fi persoana în cauză. De pildă, un miliardar american, beat-criţă, cu trabucul de Havana între degete, cât o mai fi-n stare să-l ţină, între două pahare de scotch, no problem, tolănit între două blonde poate contempla darul/duhul/harul ori imaginea lui aşazis fixată într-o poză pe net, cât pofteşte inima lui de miliardar adus la dreapta credinţă. Apoi, no problem, poate să-şi continue activitatea. Cu frică de Dumnezeu şi cutremur, pesemne... Să ne mai mirăm că iar va zice că a văzut extratereştri???
Alţii cred că nu pot fi văzute, deoarece nu au natură concretă, materială ci au natură spirituală (sunt duhuri). Ca urmare, unica modalitate de vedere a lor este cea duhovnicească. În nici un caz nu pot fi văzute cu aparatul foto, deoarece acesta este un aparat care operează cu energii fizice, nu duhovniceşti. Şi nici cu receptorii lui din siliciu, din acelaşi motiv precizat deja.

Biserica, însă, ne încredinţează, spre îndreptarea noastră, că Harul poate acţiona nemijlocit asupra materiei. De pildă, când Duhul Sfânt, prin preotul slujitor aflat între credincioşi, sfinţeşte apa, casa, corpul... Dar aceasta nu înseamnă că apa, casa ori corpul încep să strălucească, de pline de har ce sunt. Asta nu ne mai învaţă Biserica, nu, nu, nu.
Ochiul şi aparatul foto, cu toate ingredientele lui inclusiv hârtia ataşată şi siliciul, pot fi cel mult învăluite în lumină, dacă aceasta e de aceeaşi natură ca lumina contemplată de isihast la rugăciune, când rugătorul cu inimă curată primeşte în dar deschiderea vederii duhovniceşti. Dar nu avem date să o poată şi fixa şi reda privitorilor care, indiferent de credinţa sau necredinţa lor, se uită (uitînd dintr-odată de toate) la o poză.

Frica de Dumnezeu nu străluceşte în poze. Nici duhul/darul care o nutreşte. (Că doar nu e actriţă americană la Hollywood.)
De obicei, însă, ea îl ajută pe fotograf şi pe proprietarul de siteuri cu poze strălucitoare, să nu se avânte prea tare în expuneri publice şi în consideraţii care se pot întoarce împotriva lui, bumerang. Dumnezeu ştie când.

"Confirmările minunate" trec şi ele prin aceleaşi 7 daruri ale receptorului de "minunăţii", creştinul de pretutindeni, ca prin tot atâtea grile cu rol de epurare a falsităţii. Oare le-a dat Duhul Sfânt degeaba, creştinului botezat, în Taina Mirungerii?