În vremuri grele mai ales,dar și de bucurie, Maica Domnului a fost alături de smeriții călugări și zecile de mii de credincioși care se îndreaptă spre sfânta ei icoană,cu ajutorul ei neprețuit.Datorită pericolului străin, în perioada anilor 1714-1782, icoana a fost îngropată în pământ. Din 1948 , până la 31 ianuarie 1962, a fost din nou ascunsă de către călugării uniți.A fost gasită de către părintele stareț din acea vreme, arhimadritul Serafim Măciucă, în locul numit Lunca Bonțului, unde a stat ascunsă vreme de paisrezece ani.Dusă acolo, împreună cu odoarele mânăstirii,de către călugării greco-catolici, care la plecare au ars și arhiva mânăstirii. Sfânta icoană a fost zidită in geamul casei lui Vasile Chezan zis Moșuțul, tatăl unuia dintre călugări uniți..Găsită, a stat în mânăstire doar câteva ore pentru că a fost ridicată de organele comuniste de securitate și transportată la Cluj, la sediul Arhiepiscopiei ortodoxe.După o restaurare, executată între anii 1990-1991 care i-a redat frumusețea și strălucirea inițială, a părăsit Clujul,revenind la Nicula într-o procesiune impresionantă din ajunul praznicului Bunei –Vestiri la 24 martie 1992.De atunci nu a mai părăsit acest loc drag al ei, decât pentru scurt timp în câteve rânduri când ieșit în pelerinaj. Aceasta s-a întâmplat când a fost dusă la mânăstirile Parva și Salva din iudețul Bistrița-Năsăud, în luna iunie 1998.La Catedrala Arhiepiscopală din Cluj,precum și la în cartierul Mănăștur, în martie 1999, ocazia împlinirii a trei sute de ani dela minunea lăcrimării.Și tot în Cluj,la praznicul Bunei- Vestiri din 25 martie anul 2006, cu ocazia înființării noi Mitropolii a Clujului ,Albei, Crișanei și Maramureșului, și întronizării de către părintele partriarh Teoctist, a părintelui arhiepiscop Bartolomeu Anania, ca Mitropolit.În fiecare dintre aceste pelerinaje ale a sfintei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, zeci și sute de mii de credincioși au întâmpinat-o, nu puține minuni au fost săvârșite, și deasemenea nu puține rugăciuni pline de durere au fost împlinite.
RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA NICULA
O, Preacurată, ceea ce cu mângâierea rugăciunilor Tale oprești viforul ispitelor abătut asupra noastră și iei în mâinile Tale viața noastră, cu evlavie plecăm genunchii sufletului nostru înaintea Ta, a celei Ce Te-ai înălțat la cer, dar întru a Ta preacinstită Adormire nu ai părăsit pământul din care ai răsărit ca Un Crin preastrălucit al tuturor virtuților. Străjuiește pământul țării noastre cu razele rugăciunilor Tale, care strălucind până la marginile lumii pe toți cheamă spre preamărită cinstirea Ta. Ca Una Ce ai deschisă pururea inima spre a auzi suspinurile celor necăjiți nu trece cu vederea nici pe robii Tăi care în mijlocul încercărilor vieții scapă la nebiruită milostivirea Ta.
De îngeri ești slăvită neîncetat, ca Una Ce cu aripile dorului dumnezeiesc ai zburat ca o porumbiță, întrecând ceata heruvimilor și a serafimilor. Dăruiește-ne și nouă aripile rugăciunii Tale ca să înaintăm cu nădejde pe calea mântuirii. Cu flori de laude ești încununată de glasurile smerite ale creștinilor, Tu, Ceea Ce primind în auzul Tău curat glasul Arhanghelului cu smerit cuvânt ai pecetluit voia Tatălui. Pe Acesta, roagă-L acum pentru robii Tăi, ca să se izbăvească de blestemul păcatului și prin viață întru pocăință să câștige cununa alergării celei bune pe cărarea mântuirii. După Dumnezeu întru Tine ne-am pus nădejdea de mântuire, căci prin curgerea izvorului rugăciunilor Tale a secat izvorul lacrimilor Evei. Primind în pântecele Tău Bucuria a toată lumea ai gonit întristarea lui Adam și în brațele Tale purtând pe Soarele dreptății ai risipit tot întunericul lumii. Revarsă și robilor Tăi picăturile bucuriei duhovnicești în mijlocul vârtejului ispitelor și potolește marea cea învolburată a acestei vieți, ca Una Ce Te-ai făcut Corabia a mântuirii creștinilor. Ție Celei Ce ai păzit nedeschisă poarta fecioriei Ți s-au deschis porțile vieții veșnice cu bucurie de către îngerii cei luminați. Deschide-ne și nouă porțile mântuirii, încuind cămara inimii noastre dinspre gândurile cele necurate. Ca Un Stâlp de foc Te vedem strălucind în mijlocul lumii și povățuind poporul cel întristat către cetatea Împăratului Hristos, deci fii nouă pururea Călăuzitoare în noaptea acestei vieți pământești și către răsăritul cel tainic al vieții veșnice ne călăuzește prin neîncetatele Tale rugăciunii.
Mulțumim milostivirii Tale și purtării Tale de grijă neîncetate, căci nu poate nici limba îngerească a rosti mulțimea facerilor Tale de bine dăruite neamului omenesc, Ceea Ce ai Te-ai făcut casă sfințită Dătătorului a toată bunătatea, Celui Ce în călătoria Sa pe pământ a venit să aducă pe toți cei aleși în cămările cele cerești. Mulțumim mijlocirii Tale neîncetate înaintea Judecătorului și Binefăcătorului nostru, care covârșesc și înțelegerea îngerească. Iar noi slabi fiind în cuvânt și purtând povara păcatelor osânditoare nu îndrăznim a crede că vom putea vreodată a-Ți aduce mulțumirea datorată. Dar primește gândul nostru smerit și Însăți înmulțește datoria pe care o avem către Tine, înmulțindu-ne însă și râvna de a Te lăuda și a-Ți aduce rugăciuni de cerere și de mulțumire. Amin.
