Citat:
În prealabil postat de AlinB
Mergi in fiecare zi cu masina desi nu cunosti principiul motorului termic in patru timp, sau a franarii prin convertirea energiei cinetice in energie termica, nu?
Dar stii ca merge.
Ei bine, in cazul asta neavand poate o experienta persoanala despre cazuri in care rugaciunea ta sa fi ajutat direct, e mai greu, trebuie sa "stii" prin credinta, pentru ca de fapt asta e esenta rugaciunii - credinta, daca nu este credinta, rugaciunea e goala si lipsita de sens, de efecte ce sa mai vorbim?
Daca vrei neaparat o explicatie rationala, putem sa ne gandim la faptul ca rugaciunea din inima curata, deschide un canal de comunicare intre constiinta rugatorului si a celui pentru care se roaga, canal prin care se transfera o "energie" sau "pricepre" catre celalat, prin care i se poate deschide inima/mintea spre ceea ce e bine.
Dar de asta efectele depind mult atat de caliatea duhovniceasca a rugatorului cat si a profunzimii rugaciunii.
Desigur, asta nu ii afecteaza liberul arbitru, insa ii "deschide ochii" spre alte realitati care abia daca le banuie din adancimile pacatului unde se scalda.
Si unele lucruri au nevoie de f. mult timp pentru schimbare, rabdarea este si ea o virtute.. :)
Si mai e ceva, chiar daca persoana pentru care te rogi nu are de castigat imediat ceva din asta, tu da.
Pai uite, tot legat de ce ai zis mai sus, daca n-ai sti nimic de persoana respectiva, ar fi intr-o tara departe si nu poti lua legatura, dar STII ca rugaciunea pentru altii functioneaza (avem marturia Sf. Scripturi, Sf. Parinti, invatatura Bisericii, etc.) nu te-ai ruga pentru ea?
Gandesti oarecum paradoxal, pentru ca intr-un caz unde ai un instrument functional (rugaciunea) nu ai nici credinta nici speranta nici elan insa intr-un domeniu unde practic nu stii nimic, pentru ca nu avem nici o revelatie si practica existand deci o indoiala rezonabila ca sta in puterea muritorilor de a face ceva, ai si elan si tragere de inima si speranta de a face ceva ...de ce?
Doar pentru ca nu poti avea sub ochi ceea ce ar putea fi esecul rugaciunilor/incercarilor tale, ca in cazul de mai sus?
Sau poate e un sentiment matern care iti da aripi? Poate in cazul asta ar trebui materializat altfel :)
|
Da,mi-a fost de folos ce mi-ai spus pana acum.
Nu credeam ca rugaciunea mea o va ajuta,deoarece cunoscand-o in mod direct si vorbind cu ea despre frecventarea Bisericii,rugaciuni,spovedanie si pocainta-toate au fost respinse cu raceala.Nu simte nici o atragere.
Deocamdata nu isi asuma nimic,este semeata,"nevinovata",imatura.Mi-as dori sa-i cada valul de pe ochi,sa-si calce mandria in picioare si sa vada cu ochii liberi cine este cu adevarat.
O singura data a vorbit despre avort cu regret si atunci centrandu-l nu in favoarea sufletului sacrificat ci in favoarea ei"daca lasam copilul,aveam si eu pe cineva alaturi la batranete!"....
Poftim?Cat egoism feroce!
Ideea mi-a venit asa,pe loc gandindu-ma cate pacate se adauga in neam,cate usi inchise spre Divinitate pt gramada de pacate facute de toate rudele.
M-am simtit responsabila deoarece eu si tatal meu vitreg suntem singurii care mai frecventam biserica ortodoxa in neam.Celelalte rude sunt fie protenstante,fie aflate in apostazie.Deocamdata nu are cine sa faca parastasele celor morti sau sa se roage pt acest suflet(parintii acesteia sunt atat de impietriti,ei au condus-o de mana la clinica in ziua cea mare).
Nu ca as fi terminat munca cu pacatele mele si fac curatenie altora...nici pomeneala.
Dar,da -am avut dintotdeauna un simt matern foarte accentuat.