"O scrisoare pierdută", de la Mița Baston
Scrie Caragiale către fiul său, Mateiu:
"Fii sănătos și cuminte: nu intra în sfatul păcătoșilor, ca să fii la vremea ta un fericit bărbat."
(Caragiale - "Cele mai frumoase scrisori", alese de criticul Dan C. Mihăilescu - Humanitas 2013)
Acum să ne întoarcem la treburile noastre, mai pământești: Mițo, ziceai ceva de-o misivă?
Apăi, dacă vrei să publici vreo corespondență privată, cu de la tine putere, dă-o la răsboiu!
Dar să nu zici autorul. Că atunci nu mai e anonimă.
Și nici să umbli prin ea, pe ici pe colo după plac, că atunci nu mai e a noastră, ci a răutății care nu stă locului.
Aștept cu sufletul la gură să văd cum Mița Baston dă presupusa scriere de pe privat tocmai în public la strada mare.
Să i se vădească astfel întreg caracterul de personaj tragi-comic, de mahala, și astfel să evaluăm mai apoi, liniștiți, cum era cu postările în care atrăgeam atenția asupra nesuferitei boli caracteriale.
Văleu, oameni buni, mă traduce Mița! Aoleu, sunt la mâna furibundei, cu toată cinstea mea de familist! Dacă nu stau cuminte și n-o gratific nițel, șantajista zice că mă are la mână cu o țidulă, auziți oameni buni? Cariera mea de om serios e terminată. Sunt un om mort. Mă lichidează Însăși Mița Baston, londoneza și grecoaica teribilă!
Ai grijă, Mițo, că încet încet o să-ți pui și poalele-n cap, ai mare grijă! Cu slava deșartă și cu puseele de isterie demonstrativă care nu te mai părăsesc, de-o vreme lungă, nu-i de glumă, fato!
|