Si eu il apreciez,ba chiar ne leaga o veche prietenie si in virtutea ei ar fi trebuit sa va critic cand ati actionat in acel fel(si am tacut) care acum nu va face placere sa va aduceti aminte.Sa stiti ca niciodata nu am ajuns cu el sa ne certam in acel fel public sau privat.Asta daca vorbim de apreciere si nu de ipocrizie dupa cum ne dicteaza interesul de moment.Stiu ca nu sunt la nivelul lui,nu va faceti griji.Nu v-am provocat,v-am dat sansa sinceritatii si nu a ipocriziei.Cum nu va convine sa va vedeti imaginea in oglinda propriilor dvs fapte credeti ca sunteti provocata?Sa vorbiti direct va deranjeaza?Nu mai sunteti asa de dornica sa va aparati pozitia cum spuneati,brusc apelam la judecata lui Dumnezeu? Cu ce sunteti diferita de cei pe care ii judecati?Explicati-mi ca sa inteleg.