Initial am decis sa nu postez pe acest subiect. Apoi am vrut sa scriu despre dimensiunea spirituala a icoanei, dar am renuntat si am sters ceea ce am scris. Ultima varianta, cea la care am decis in cele din urma sa raman este o scurta prezentare a dezbaterilor asupra posibilitatii de existenta a icoanei.
Pentru inceput trebuie spus ca Tertulian, Clement din Alexandria si chiar Origene s-au pronuntat impotriva icoanelor inca din sec III. Motivul lor avea la baza teama ca paganii crestinati nu vor vedea diferenta intre idolii lor si sfintele imagini.
Secolul IV debuteaza printr-o decizie sinodala luata la Elvilla (Spania) care prin canonul 36 interzice asezarea imaginilor in biserici sau zugravirea pe peretii acestora. Decizia este sustinuta de Epifanie din Salamina si de Eusebiu din Cezareea. Partea interesanta este ca Eusebiu ofera date despre iconografia primei jumatati a sec. IV chiar daca pozitia sa este iconoclasta.
Sf. Vasile cel Mare este cel care sustine ca cinsitea icoanei se transmite sfantului reprezentat si nu lemnului pe care acesta este pictat, in timp ce Sf. Ioan Gura de Aur face o paralela intre functia icoanei si cea a predicii.
De mare ajutor in argumentatie ne este si cererea Sf. Nil Sinaitul care cere zugravirea scenelor din Noul si Vechiul Testament, pentru ca "acela care este neștiutor de carte și nu poate să citească dumnezieștile Scripturi, prin contemplarea picturii își va aduce aminte de faptele minunate ale celor care au slujit adevăratului Dumnezeu".
Regret, dar e tarziu, voi continua maine doamnelor si domnilor.
|