[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

La psihiatrie ştiam că ajung nebunii, sărmanii de ei... cei care pierd contactul cu realitatea obiectivă, delirează, îşi pierd conştiinţa propriei identităţi etc, dar nu depresivii, fiindcă ei au doar o problemă emoţională şi conştientizează perfect dacă sunt închişi la psihiatrie, exact la fel cum am conştientiza şi noi. Mi se pare foarte trist...

Dragă Laura,
În clinicile de psihiatrie, astăzi, vei întâlni puţini "nebuni". Aceştia, pe care doctorii îi numesc în general "psihotici" (deşi denumirea exactă a tulburărilor sună mult mai elaborat şi elegant, nonagresiv) sunt doar o mică parte din totalul persoanelor care beneficiază de "găzduire" în spital. Nu prea îi vezi pe aleile spitalului în primele zile de la internare, întrucât sunt în stare de afectare serioasă a conştiinţei şi, uneori, sunt foarte agitaţi şi chiar violenţi/periculoşi pentru semeni. Ei stau o vreme în cămăruţa lor, fiind trataţi cu medicamente adecvate, al căror efect calmant, sedativ, hipnotic, de clarificare a conştiinţei ş.a.m.d. este relativ uşor de constatat. Câteodată, ce-i drept, sunt şi legaţi de pat, întrucât au o conduită complet dezordonată şi se pot răni sau îi pot răni pe ceilalţi pacienţi ori pe cadrele medicale.
În general vei găsi oameni cu tulburări moderate, care ar putea fi tratate foarte bine şi acasă: tulburări anxioase/fobice, depresie (nu neapărat foarte severă), diverse tulburări nevrotice, consum necontrolat de alcool sau alte substanţe, precum şi oameni care vin după un episod mai serios (pe fond cronic sau cu debut recent) pentru, să zicem, un control mai elaborat, de câteva zile. Sunt şi oameni cu intoxicaţii acute la locul de muncă (avînd şi manifestări în plan psihic de pe urma intoxicaţiei) sau cei care au suferit un şoc emoţional (de pildă în urma unui accident de maşină) sau care au avut un atac de panică şi au fugit după ajutor urgent.
De asemenea, mulţi vin pur şi simplu pentru chestiuni cum ar fi pensionarea etc.

Majoritatea pacienţilor din spitale nu sunt psihotici.
Modifică aşadar imaginea despre spitalul "de nebuni" înspre zona de realism şi, cel mai bun lucru ar fi să faci o vizită acolo. Mă ofer să vizităm, după începerea şcolii, câţiva cunoscuţi de-ai mei la spitalul Obregia şi, cu această ocazie, cred că vei avea o mare surpriză: cei internaţi sunt cu mult mai plăcuţi, mai liniştiţi şi mai cumpătaţi decât majoritatea oamenilor de pe stradă, din metrou, de la facultă sau din baruri şi discoteci. Poţi sta de vorbă cu oricare dintre cei care se plimbă pe alei, stau la şuetă în jurul chioşcurilor cu alimente şi ziare etc.

Cât despre închiderea lor, zăvorârea cea înspăimântătoare, se adresează doar celor cu tulburări foarte grave ale conştiinţei şi comportamentului. Precum şi celor din clinicile unde se tratează abuzul de substanţe (deoarece aceştia tind să procure substanţele, mai ales în primele zile, cu orice preţ).

Ceilalţi părăsesc când voiesc nu doar clinica dar şi incinta spitalului, putînd merge să facă o serie de cumpărături din piaţa alăturată sau chiar se pot repezi până în oraş, dacă au o nevoie presantă, avînd de obicei un bilet de voie.

Poate mergem în vizită într-o zi! Ne vom alătura grupului de studenţi din anul 2 la psihologie, care au în medie vârsta de 20 ani. Dacă pot face vizita asta câte 100-200 de studenţi în fiecare săptămână, de ce nu am reuşi şi noi?...:)

Până atunci, permite-mi un sfat bătrânesc: ai grijă la nebunia cea de mult mai aproape, cea de zi cu zi, chiar de lângă noi (nebunia nediagnosticată, nespitalizată, netratată şi adeseori deloc conştientizată de purtător şi de semeni) şi, dacă accepţi adevărul până la capăt, la nebunia cea din noi înşine...:) Zâmbesc, dar nu glumesc!