[Yasmina]

Cumva trebuie sa le depasesti autoritatea.
Si eu am crescut cu parinti autoritari,pana m-am marit si le-am depasit autoritatea,dovedindu-le ca sunt stapana pe viata mea,ca-mi asum toate actiunile si chiar la o adica daca au nevoie de sprijin,se pot baza pe mine.

Iti reproseaza ca petreci timpul cu altii,deoarece sunt gelosi,te iubesc in felul lor total si nu accepta sa fie pusi pe locul 2 cand vine vb despre afectiunea pe acre o doresc din partea ta.
Ar trebui sa incerci un mic exercitiu de empatie si sa te pui in locul lor.Sa te gandesti la greturile si disconforturile prin care a trecut mama ta incepand cu gravidia,apoi cu durerile nasterile,cu noptile nedormite si cu nervii si emotiile de mai tarziu.La toate acestea se adauga si "grija zilei de maine"pe care oamenii cu copii mereu o simt mai acuta,mai apasatoare.

Eu nu m-am inteles deloc cu parintii in adolescenta si dupa 20 de ani,insa acum sunt persoanele mele preferate.
Nu ii mai judec,ii iau asa cum sunt,nu-i mai compar cu alti parinti;nu ma mai consider victima lor,le vad si durerile lor-si ei au fost victime la randul lor.

Cand am inchis lantul slabiciunilor si nu I-am mai condamnat si purtat ranchiuna pt o copilarie mai lipsita de iubire,m-am simtit libera,usoara si vindecata.Pana la urma,numai eu eram cea care caram dupa mine bagaje grele.Asa am iesit toti in castig.

Desigur,nu am pretentia ca situatia ta este asemanatoare cu a mea,pe undeva banuiesc ca a mea a fost mai tragica-dar Domnul este bun.
Pe mine nu m-ar nelinisti sau plictisi o intrunire de familie,deoarece sunt foarte independenta si directa,daca nu doresc sa fac ceva sau sa ma implic intr-un proiect nu o fac,dar incerc sa trasez eu planul calatoriei,detaliile si ma stept ca ceilalti sa le accepte. Intr-un fel,sunt greu de suportat chiar si eu...dar platesc pe alte parti,nimic nu ramane cu datorie!