[Florin-Ionut]

Un frate din Libia a venit la avva Siluan in muntele Panefo si i-a zis : parinte, am un
vrajmas care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si de
multe ori m-a vrajmasit. Iar acum a pornit si oameni otravitori, sa ma omoare si as vrea
sa-l dau in judecata. Zis-a lui batranul : precum te impaci, fiule, fa ! Zis-a fratele : cu
adevarat, parinte, de va fi pedepsit, ii va fi de folos sufletului. Raspuns-a batranul : cum
socotesti, fiule, fa ! Si a zis fratele : scoala-te, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la
dregator ! Deci, sculandu-se si rugandu-se amandoi, cand a venit sa zica : si ne iarta noua
gresalele noastre, precum si noi iertam gresititor nostri, a zis batranul : si nu ne ierta noua
gresalele noastre caci nici noi nu iertam gresitilor nostri ! Apoi a zis batranului fratele :
nu asa, parinte ! Iar batranul a zis : ba asa, fiule ! Caci cu adevarat de vei voi sa mergi la
dregator, sa-ti faca tie dreptate, Siluan alta rugaciune nu-ti va face tie. Si punand fratele
metanie, l-a iertat pe vrajmasul sau.