Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Prin tot ce se petrece în Biserică.
Prin absolut tot ce ține de demnitățile preoțești.
Prin fiecare din cele liturgice. Poartă ori "robinet" de har pentru tot omul credincios.
Problema e: crede bolnavul în Hristos? Participă la cele sfinte? Conlucrează cu harul?
Se vrea oaie cu Păstor? (sau, mai degrabă, rămâne capră râioasă cu capul sus....)
This is the question!!!
Dacă nu crede, poate veni Dumnezeu Însuși și tot în depresie rămâne.
(vezi dialogul lui Dostoievski - "Marele inchizitor" din Frații Karamazov)
|
Partial de acord.
Problema nu este la cel bolnav, sau nu numai.
In mod normal ar trebui sa fie asa si preotul, comunitatea, sa duca omului acolo liniste, sa-l invete si sa-l ajute sa traiasca si el credinta, sa-l invete sa umble cu lumea, sa-i aline suferintele.
Dar practic depinde de preot, de comunitate, de biserica. Sunt cazuri in care iti face mai mult rau biserica: preoti care gresesc, lipsa de organizare, tulburari in biserica, lipsuri materiale care duc la acestea (vezi bisericile din diaspora), lipsa de preoti care duce si asta la tulburari.
Cred ca nu s-a inteles bine ce am spus eu: nu inteleg mecanismul prin care un preot poate vindeca o tulburare psihica. Ah, stiu o exceptie. Parintele Galeriu. El stia sa umble cu omul, stia sa se roage cu el intr-un fel anume, sa discute cu el, stia ce are nevoie concret. Dar el a fost si este unul singur...
Si mai sunt traumele din afara: din familie, de la serviciu (sau lipsa lui), boli fizice etc. Ca sa te vindeci sufleteste trebuie mai intai rezolvate aceste cauze. Cum te ajuta preotul in aceste cazuri, concret. Aceasta este intrebarea mea.
Si inca ceva: sa nu confundam credinta, cu preotul si cu biserica (comunitatea formata din oameni). Ca un om poate avea destula credinta si vointa sa faca lucrurile pe care le spui tu, dar poate nu stie preotul sa-l ajute.
Preotii nu au pregatire psihologica (din cate am inteles eu nu fac asa ceva in facultate), iar harul nu o poate inlocui, sau nu intotdeauna.