[antiecumenism]

-si totusi daca ne informam vedem ca si unii medici sunt impotriva vaccinarii abuzive,in masa,:

http://carteromaneasca.wordpress.com...rile-multiple/

Dr. Rareş Simu – “Unul dintre motivele scăderii imunităţii îl reprezintă vaccinările multiple“
interviu cu Dr. Rareş Simu medic specialist in imunologie clinica si alergologie

„Aproape nimeni sau foarte puţini îşi pun problema că adevărata reacţie a vaccinurilor, legată de efectele bune sau rele, este pe termen lung. Ani de zile, zeci de ani de zile sau chiar toată viaţa, un vaccin poate influenţa sistemul imunitar“ . „Vaccinul ar trebui să rămână o armă împotriva unor afecţiuni, a unor îmbolnăviri care au o mortalitate sau o agresivitate foarte mare, de exemplu rabia (turbarea). Acestor tipuri de îmbolnăviri ar trebui să se adreseze vaccinarea, nu împotriva îmbolnăvirilor care nu au un risc foarte mare pentru o persoană“ . „Unul dintre motivele scăderii imunităţii îl reprezintă vaccinările multiple. Orice vaccin, care acţionează asupra sistemului imunitar, provoacă anumite reacţii în organism, care, în timp, pot să ducă la dereglarea sau chiar la slăbirea sistemului imunitar“ .

Domnule doctor, am vrea să vorbim despre fenomenul vaccinării, să-l numesc aşa, care a început să fie foarte intens mediatizat. Ca orice lucru care ajunge în centrul atenţiei, vaccinurile au început să stârnească multe reacţii, nu chiar de adversitate, dar reacţii care exprimă contrarietatea. Este deja un fapt comun acela că am început să ne vaccinăm tot mai des, de la hepatită şi tetanos la gripă. Aş vrea să prezentaţi, la începutul dialogului nostru, cum acţionează un vaccin, în general. Ce nu ştie lumea? Care sunt avantajele şi dezavantajele?

Ceea ce nu se cunoaşte despre vaccinuri, în primul rând, este că ele au o acţiune pe termen lung. Aproape nimeni sau foarte puţini îşi pun problema că adevărata reacţie a vaccinurilor, legată de efectele bune sau rele, este pe termen lung. Efectul bun al unui vaccin se presupune a fi pe termen lung. Ani de zile, zeci de ani de zile sau chiar toată viaţa, un vaccin poate influenţa sistemul imunitar. Şi atunci trebuie să te gândeşti că şi efectele negative care ar putea să apară pot fi tot pe acelaşi termen. Un alt aspect de care nu se ţine seamă este că aceste vaccinuri reprezintă mai degrabă un tratament profilactic, prin care se urmăreşte să se prevină o anumită boală. Şi atunci, ca în orice tratament, ar trebui să se ţină cont de indicaţii şi contraindicaţii. Or, la noi, nu prea se ţine seama în niciun caz de indicaţii, iar de contraindicaţii, în foarte puţine cazuri. Aceasta mai ales pentru că nu se iau în calcul efectele pe termen lung, ci doar cele pe termen scurt sau imediate.

Care ar fi bolile autoimune pentru care vaccinurile sunt contraindicate?

Una din principalele contraindicaţii ale vaccinării o reprezintă prezenţa unei boli autoimune, printre care amintesc lupusul eritematos, sclerodermia, dermatomiozita, poliartrita reumatoidă, tiroidita autoimună, hepatitele autoimune, diabetul zaharat de tip I, care au o evoluţie gravă şi sunt întotdeauna agravate de vaccinare. Dacă pacientul ştie că are o boală autoimună, lucrurile sunt simple. Medicul care face vaccinarea, dacă respectă protocolul şi-l întreabă pe pacient de eventuale boli cronice, poate opri administrarea vaccinului.
Ar trebui analizat mai bine raportul riscuri-beneficii la un vaccin Problema este să aflăm cât slăbesc aceste vaccinuri sistemul imunitar sau cât îl dereglează. Nu ar fi posibil să se găsească o altă modalitate de a se preveni aceste îmbolnăviri? Şi atunci trebuie să ne gândim şi la modalităţile de stimulare nespecifică a sistemului imunitar, când acesta ar putea lupta eficient nu doar împotriva unui singur virus, ci, în general, împotriva viruşilor. După părerea mea, vaccinul ar trebui să rămână o armă împotriva unor afecţiuni, a unor îmbolnăviri care au o mortalitate sau o agresivitate foarte mare, de exemplu rabia (turbarea). Sigur, cea mai eficientă armă împotriva turbării este vaccinul. Acestor tipuri de îmbolnăviri ar trebui să se adreseze vaccinarea, nu împotriva îmbolnăvirilor care nu au un risc foarte mare pentru o persoană. Chiar dacă omul, să zicem, face boala respectivă. Ar trebui analizat mai bine raportul riscuri-beneficii ale unui vaccin. Ce beneficii aduce şi ce riscuri comportă un anume vaccin? Dacă acest raport este în favoarea beneficiilor, vaccinarea ar avea indicaţii. Dacă măreşte prea mult riscurile, trebuie foarte bine analizată situaţia, înainte de a-l face. La urma urmei, şi vaccinarea, ca orice manevră terapeutică sau ca orice act medical, presupune o opţiune individuală. Problema este ca omul, într-un anume fel, să aibă acces la informaţii, să ştie, legat de ceea ce spuneam, riscurile şi beneficiile unui vaccin. Şi, în cunoştinţă de cauză, să ia singur hotărârea respectivă.

În ce măsură aceste informaţii bune, despre care vorbiţi, circulă în presă?

Nu prea circulă multe informaţii. Nu circulă nici punctul de vedere al celor pentru vaccinuri, nici al celor care sunt împotriva vaccinurilor. Şi dintr-o parte, şi din alta vin mai multe reacţii emoţionale. Unii vorbesc, de exemplu, dacă nu faci vaccinul o să mori. Cum s-a spus despre vaccinul anti-HPV. Cei care susţineau vaccinul încercau să creeze o reacţie emoţională a părinţilor fetelor, susţinând că, dacă fetiţa nu-şi face vaccinul, o să facă un cancer de col uterin şi o să moară. Ceea ce este total deplasat şi foarte departe de adevăr. Nu s-a prezentat informaţia la rece. Vaccinul a fost prezentat total inadecvat, ca unul împotriva cancerului de col uterin, ceea ce este total fals.

Ce ne puteţi spune despre unele vaccinuri la copii?

În cazul vaccinului împotriva hepatitei B ar trebui să se ţină seama de indicaţii şi contraindicaţii. La un copil care nu are o problemă de sănătate şi nu necesită medicamente parenterale, adică injectabile, sau operaţii repetate, transfuzii de sânge, riscul să facă acest tip de hepatită este aproape zero. Ar putea să se infecteze dacă-şi face gaură în ureche sau la stomatolog. Dar şi acolo, dacă alegi bine stomatologul, riscul este aproape zero, pentru că hepatitele virale de tip B şi C, cele care presupun riscuri de cronicizare, nu se transmit decât prin contactul direct cu sânge, materii infectate sau prin contact sexual. La un copil care nu are probleme de sănătate – şi sunt copii care nu fac nicio injecţie până la 20 de ani – riscul de a se infecta cu virusul hepatitic B este nul. Pentru hepatită C nu există un vaccin. Şi atunci indicaţia de a face acel vaccin este: de ce să-l faci, dacă nu faci boala respectivă?

În primii ani de viaţă, se bombardează sistemul imunitar, care nu este pe deplin maturizat. Cu cât faci mai multe vaccinuri, mecanismul respectiv, funcţionând din nou şi din nou, se poate deregla. În primul an de viaţă se fac, de exemplu, o grămadă de vacci-nuri plus rapeluri. Practic, copilul la fiecare două luni primeşte câte un vaccin, care nu conţine o singură tulpină virală (şi asta este o altă problemă), ci cinci-şase-şapte tulpini virale sau microbiene în componenţa lui. Efectul asupra sistemului imunitar este total dezechilibrant. Din primii ani de viaţă, se bombardează sistemul imunitar, care nu este pe deplin maturizat, cu aceşti stimuli foarte puternici.

Credeţi că din cauza vaccinurilor s-a mărit şi numărul de alergii?

Există anumite teorii, chiar şi printre alergologi, că terenul alergic, care este în continuă creştere, ar putea să aibă o legătură cu aceste vaccinări în exces, care se fac în perioada copilăriei. Dacă stai şi te gândeşti logic, terenul alergic este legat direct de o dereglare a sistemului imunitar. Un vaccin se adresează sistemului imunitar, produce nişte modificări acolo, bune sau rele. Şi trebuie să-ţi pui problema că el poate acţiona la dereglarea sistemului imunitar în aşa fel încât să se dezvolte terenul alergic. Dar este limpede că, în ultimii 20 de ani, aproximativ, numărul de persoane alergice a crescut exponenţial. După unele studii, cam 50% din populaţia globului are un teren alergic, care se manifestă sau nu printr-o boală alergică.

Vaccinul BCG este un vaccin inutil

În ce măsură alimentaţia şi modul de viaţă în general al omului contribuie la scăderea imunităţii, la accelerarea îmbolnăvirilor?

Într-o măsură foarte mare, fie îl face mai puternic – asta însemnând nişte condiţii de viaţă, de muncă şi de alimentaţie bune -, fie îl slăbeşte. Şi aici aş putea da exemplul tuberculozei, care este o boală a celor cu condiţii socioeconomice proaste. Adică condiţii de locuit proaste, mâncare proastă, muncă grea. În aceste condiţii, sistemul imunitar este deprimat şi nu poate face faţă acestei infecţii. Frecvenţa tuberculozei este foarte mare în ţările în curs de dezvoltare. Oricum, a avut o recrudescenţă chiar şi la noi în ţară. Aici e şi problema vaccinului BCG, care se face automat la naştere şi care nu are nici o eficienţă împotriva tuberculozei. În Statele Unite, de exemplu, nu se face acest vaccin. Se face la noi, dar nu are nicio eficienţă. Apărarea împotriva tuberculozei nu se face prin anticorpi, ci mediată celular, alt compartiment imunitar."