Doamne ajuta!
am citit cu interes aproape tot topicul si probabil il voi citi pe tot in cele din urma, nu am prea mult timp sa caut acum toate punctele la care vreau sa ma lamuresc mai bine, insa o sa incerc cu cele pe care mi le amintesc:
1. referitor la situatia cand bolnavul se duce singur la psihiatru/psiholog: de cele mai multe ori acest lucru nu se intampla in momentul cand se afla "in plina criza"(de panica, furie, depresie, disperare, etc) ci la interval de cateva ore/zile dup[a aceasta, cand s-a mai adunat. Astfel, patologia povestita, relatata de el insusi pare mai putin credibila, mai ales daca intre timp s-a mai calmat si e aparent normal; poate chiar sa dea impresia ca ar cauta o scuza de la un comportament necuviincios, sau o "scutire medicala" de la niste responsabilitati??? ar fi mai edificator daca ar veni insotit de martori oculari eventual ai incidentului, evenimentului? (unii spun "ar trebui sa iti filmeze/inregistreze cineva iesirile")
2. m-ar interesa sa partcip si eu, daca se poate, la vizita cu studentii la spital (acum mi-a venit ideea chiar sa ma interes daca m-as putea inscrie si eu la psihologie, cat m-ar costa, daca se mai poate face la frecventa redusa, etc);
3. am auzit si eu, si bune si rele, pe langa legendele cu persoane inchise la psihiatrie fara voia lor, si de persoane care au beneficiat de tratament medicamentos fara rezultate favorabile (ia pastilele astea si du-te acasa, ne vedem peste o luna), si de medici care sustin ca psihotropele nu ar avea capacitatea (chimica ) de a reprima (inhiba ) selectiv doar procesele patologice din mintea omului, si ca nu toate manifestarile psihice, emotionale sunt neaparat dereglari chimice, ci pot fii si urmari ale interactiunilor sociale (uneori "gresite") pe care le are individul cu familia in prima instanta, apoi cu restul lumii, si care nu intodeauna se rezolva (doar) "chimic", insa cred ca daca partea de terapie si consiliere ar fii accesibila pentru toti cei vizati, ar putea face minuni ( bineinteles, cum spunea un parinte, cuvantul nostru, oricat ar fii de bine "plasmuit" nu are putere deplina prin el insusi, daca nu este intarit de Harul divin, acesta fiind de fapt cel care convinge si totodata tamaduieste).
|