Chiar daca o sa supar “pre multi” trebuie sa-mi duc gandul pana la capat (urmez indemnul domnului user name AlinB adresat doamnei user name Dobrin 7m; daca sfatul e bun, de ce sa nu-l urmez).

Nu vreau sa am dreptate; nu astept (si nici nu ma astept)ca vreun coleg(colega) de pe forum sa spuna vreun cuvant bun; asta NU. Sau sa ma laude careva.

Dar cred ca ar trebui sa ne bucuram cand mesajul transmis este un adevar al ortodoxiei pe care multi dintre noi spun ca o apara. Daca NU, sa spunem unde e greseala; sa facem asta cu vorbe drepte si fara nervi si isterii, fara poale saltate in cap, fara venin de sarpe Mamba neagra aruncat la mare distanta, fara cuvinte rele si urâte de care se sperie si tastatura; asta daca vrem sa intelegem ceva din ceea ce se petrece pe forum. Daca altele sunt intentiile, atunci babilonia de pe acest topic isi justifica existenta. Dar e mai simplu sa ne dam in cap unii-altora, sa ne pandim; sa ne pârâm! Suntem oameni in toata firea. E firesc, nu-i asa?

Dar, macar un singur lucru trebuie sa fac si eu, ca om obisnuit, un om fara doctorat(mai nou acum, puterea de intelegere este data macar de un doctorat; la doua doctorate puterea de intelegere creste proprotional; asa sa fie oare?); (n-am doctorat nici macar in profesia de baza – darmite in teologie; si oricum inainte de ’89 putini puteau accede la titlul stiintific de doctor; si n-a fost niciodata intentia mea; imi cunosc potentialul si nici n-avea sens; niciodata n-am avut in vedere o cariera universitara; inainte de ’89 pentru promovarea in functii didactice in invatamnautl superior – pentru postul de conferentiar si profesor – era obligatoriu sa ai doctorat; eu n-am avut astfel de idealuri/intentii).

Nici un om dintre cei care intra in discutie (preoti, sau prelati de rang mai mare, de pe aici sau de aiurea; de pe calendarul vechi sau nou; stilisti sau romano-catolici sau greco-catolici sau protestanti sau neoprotestanti, teologi sau colegi de-ai nostri de diverse profesii); nimeni n-are dreptul sa umbreasca in vreun fel imaginea marilor nostri duhovnici care prin trairea lor si prin scrierile lor au tinut treaza credinta ortodoxa intr-un neam saracit si distrus sufleteste de o societate ateista; daca eu pot sa nadajduiesc sa ma indrept spre Dumnezeu, mai caznad sau ma ridicandu-ma, este pentru ca am putut sa ma bucur de scrierile acestor mari duhovnici; deci, drumul meu spre Dumnezeu a fost inlesnit si directionat si de acesti oameni. Cum pot sa accept ce spune Parintele Pruteanu? Nu-l jignesc, nu-l denigrez, dar nu sunt de acord cu ce spune referitor la Spovedanie si impartasanie; asa cum nu pot sa fiu de acord ca un preot sa indemne la neascultare
Nu. Nu pot si nici nu trebuie.