Înțeleg. Iar eu încerc să spun că astfel de constatări nu se pot aplica decât obiectelor, care sunt prin definiție mărginite. Cunoașterea lui Dumnezeu ține tocmai de aspectul subiectiv, de relația dintre două subiecte, de aceea este cunoscut prin Revelație. Iar aceasta este un pogorământ, o coborâre și o micșorare a Sa până la înțelegerea noastră.
Cum am putea constata existența Nemărginitului?
Nu-l cunoaștem pe Dumnezeu pentru că ne raportăm greșit la El. Obișnuiți cu o înțelegere naturală, care în general cuprinde ceea ce cunoaște (lucru posibil pentru că omul este superior naturii), încercăm să-L cuprindem și pe Cel necuprins. Evident că nu vom putea.
Nu ne putem raporta la El decât lăsându-ne cuprinși noi, cunoscându-L prin uimire, ca pe ceva ce ne depășește mereu, sub toate aspectele.