Stiu la cine faci aluzie; el suceste logica. Evlavia isteroida si hagiografia vecina cu cultul personalitatii mi s-au parut intotdeauna caii troieni perfecti, alaturi de eclesiolatria/ascultarea oarba, pentru darimarea credintei, a propos de entitatea la care faci referire. Cind vad credinciose isterice, cae fac din sacerdoti deosebiti altfel, plecati in Eternitate, sfinti deja canonizati de mintea lor (uneori indraznesc asta cu unii aflati inca in trup) sau credinciosi creduli, care inghit faa simt critic povesti de genul celei de mai sus sau aiureli cu ultimul imparat bizantin care cica nu e mort ci doarme, mi se face sila. Si uite asa, aconfesionalii, ateii si agnosticii cresc exponential...