[antiecumenism]

Despre Bolile Psihice. Sfaturi de la Părintele Serghie Şevici

http://lataifas.ro/gaduri-idei-citat...erghie-sevici/

"Mulţi bolnavi psihici sunt atraşi de religie. Simţindu-se pierduţi pe acest pământ, caută ceva de care să se lege. Şi pentru că în lumea asta, întunecată pentru ei, nu-şi află rost şi leac, îşi caută scăparea şi viaţa în lumea de dincolo.
La baza bolilor mintale nu stă sexualitatea, cum zice Freud, ci Centrarea pe sine este începutul bolii mintale. Boala mintală se întemeiază pe socotirea propriei persoane drept centru al lumii întregi.
Boala minţii vine aşadar din mândrie. Cel cu minţile rătăcite se crede centrul întregii lumi. Asta nu înseamnă însă că bietul om e vinovat de boala sa. Pentru că mândria nu ţine numai de voia omului, ci ea se mai şi moşteneşte. Mai ţine şi de creşterea primită, de tovarăşii şi de întâmplările vieţii.
Psihanaliza şi toate celelalte psihoterapii sunt terapeutici potrivite pentru omul firesc. Om firesc e omul care nu ştie de cer, ci e cu totul pământesc, lipit de această lume. Ferecat în sine, omul firesc n-ajunge la plinătatea fiinţei sale. Şi acest om firesc, chip al normalităţii pentru psihiatrie, e de fapt un om bolnav, cu duhul pietrificat.
Omul firesc are pământul drept hotar, lipsit de zare. E numai trup. El are duh, dar duhu-i dormitează. Omul duhovnicesc, în schimb, e plin de duh treaz, e ager, pătrunzător, cu multe laturi şi e viu.
Catolicii adepţi ai psihanalizei spun că în viaţa duhovniceacă e nevoie de un psihic sănătos şi deci, pentru ca omul duhovnicesc să se poată dezvolta, trebuie mai întâi restabilită sănătatea şi normalitatea psihică. Or, ideea unui om sănătos psihic e o idee falsă. Omul sănătos psihic, adică omul firesc, este în stare de boală prin simplul fapt că nu este duhovnicesc. Numai devenind duhovnicesc, printr-o terapeutică duhovnicească; el se poate tămădui. Normal şi firesc pentru duh este să trăiască în unire cu Dumnezeu.
Duhovnicul e şi psihiatru. Până la urmă, rădăcina bolii mintale e o neputinţă a sufletului. Totul are un sens duhovnicesc, duhovnicescul le curpinde pe toate. Şi tratamentul duhovnicesc poate tămădiui, adesea, boala mintală. Un psihiatru care nu-i şi om duhovnicesc poate să aline boala, îl poate aduce pe om din nou în lume pe bolnav, îl poate face să trăiască alături de ceilalţi oameni. Dar n-are ce-i da sufletului său, nu-i poate arăta sensul existenţei sale. Asta numai duhovnicul poate s-o facă.Nu-i om pe lume cu psihic sănătos. Tot omul are în el toate bolile. Cel care pare sănătos şi normal, este cel care ajunge să-şi stăpânească boala şi s-o ţină în frâu. Bolnavul mintal însă nu-şi mai poate controla boala, şi ea iese la iveală.Toţi sunt bolnavi. Nu-i nici unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt toţi nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu.”

Jean-Claude Larchet, ” Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie “