Poate aveti dreptate doamna chiar daca nu vom muta muntii literalmente insa poate muntii sunt o metafora poate pt propriul nostru scepticism.Cumva cred in minunile mai simple,mai putin explicate,care au ceva tainic.Cele elaborate imi par cumva un rezultat al altor factori,parca isi pierd calitatile initiale,devin un fel de manifeste teologice.Parca evolueaza odata cu timpul,devin si ele mai complicate,unele nu toate,poate si pt ca multi nu mai acceptam simplitatea initiala.Cred ca exista minuni pe care nu le vedem,in lucruri mici,in cei de langa noi dar cumva le preferam pe cele grandioase,poate avem un fel de sete spre senzational.Oricum critica mea trebuie privita in limitele ei,nimic mai mult.

Spre seara o sa va scriu aici ceva,o poveste adevarata de demult.Nu este o minune in sensul clasic al notiunii ci doar un fapt de viata insa cu o mica scanteie miraculoasa,din alta perspectiva poate.M-am gandit sa va las un dar istoric :) ca multumire pt modul dvs de a dialoga.