Perfect de acord cu dvs.Daca totusi ar fi sa mentionez o relatare care este credibila din perspectiva mea as nominaliza relatarea despre sfantul mucenic Sava de la Buzau,Sava Gotul.Este credibila dpdv al contextului istoric,nu are elemente senzationale excesive si in plus a fost confirmata la un nivel general datorita epistolei bisericii din Gotia.Sobra,echilibrata,calibrata dpdv al relatarii si mesajului transmis.Are partea ei de supranatural dar relatarile despre minuni/fapte martirice sunt indisolubil legate de acest element esential pe care,bineinteles,il poti respinge in numele prejudecatilor mai mult sau mai putin moderne sau il poti accepta in numele credintei si al traditiei.Depinde cum acel element este asezat in intregul context al relatarii,daca face nota discordanta stridenta atunci cumva incepi sa-l privesti cu reticenta.In genul acesta de relatari,despre minuni,ratiunea are un rol pana la un punct,util din punctul meu de vedere atunci cand relatarea intra deja in lumea fantasticului.Insa nu le poti spolia de orice element supranatural decat cu riscul de a le anula complet.

In multe asemenea relatari,cred eu,exista un sambure de adevar,uneori s-a pastrat mai apropiat de evenimentele initiale iar in alte situatii peste relatarea initiala s-au adaugat straturi ulterioare,o caracteristica a transmiterii orale in cazul multora dintre ele.Sa poti gasi mereu imaginea cat mai fidela realitatii este un fel de arheologie iar acest demers nu garanteaza reusita ci doar afirma posibilitatea existentei ei.La celalalt capat al drumului credinta nu se lupta cu aceste idei insa daca devina o sclava a miraculosului,ahtiata dupa un tangibil al divinitatii,atunci cred ca are o problema pe undeva.Daca nu cade in aceasta ispita atunci cred ca traieste conform vocatiei ei.