Aceasta este o scurta poveste a unei femei evreice de undeva din vechime,am citit-o intr-o analiza a lui Crossan si mi s-a parut interesanta.Numele ei era Babatha si a trait in Maoza,pe partea sudica a coastei israelite a Marii Moarte.Nu era o femeie educata,intr-o societate infiintata pe sistem tribal cu un puternic accent patriarhal precum lunea iudaica asa ceva era o raritate.Cu toate acestea era o femeie instarita si competenta din punct de vedere financiar,miscandu-se cu usurinta in contextul multietnic,multicultural,multilingvistic si multilegal al unei lumi locale oarecum pasnice cu arabi si evrei,greci si romani.Primul ei sot,pe nume Yeshua,moare in 124 AD,lasand-o vaduva cu un copil minor purtand acelasi nume.Se casatoreste iarasi dar al doilea sot,Judah,moare si el.Despre acest om ne-au parvenit informatii datorita unui contract de imprumut prin intermediul caruia imprumutase 16 dinari-la acel moment plata pe o zi de munca era un dinar-de la centurionul Magonius Valens.Acesta era ofiter roman in I Cohorta Thracica stationata la En-Gedi,pe partea vestica a tarmului Marii Moarte si i-a perceput lui Judah o dobanda de 12% pe an.In curand insa soldatii romani nu vor mai imprumuta bani comerciantilor evrei si totul se va schimba definitiv in lumea iudaica.Traiul pasnic si linistit a lui Babatha urmsa sa fie lovit de un ciclon istoric care ii va schimba complet viata.

In 132 AD Bar Koshiba,pe care marele rabin Akiba l-a vazut drept Mesia,declanseaza revolta contra Romei iar toata coexistenta pasnica romano-iudaica urma sa fie zguduita profund,lucru pe care Babatha l-a trait din plin in timp ce romanii recucereau Ierihonul si porneau,o teribila masinarie de razboi implacabila,de-a lungul tarmului vestic al Marii Moarte.Babatha,impreuna cu copilul ei,cateva rude si cativa prieteni fuge la sud de En-Gedi in pesterile situate la mare inaltime de la Nahal Hever,un fel de canion abrupt,stancos si uscat in cea mai mare parte a anului.Babatha si cei ce au insotit-o au ales o pestera pe partea nordica a versantului,larga cam cat trei camere,in timp ce restul au ales o pestera similara pe partea sudica.Au sperat ca romanii nu-i vor gasi,sau nu vor veni dupa ei in pustietatea aceea sau macar nu vor putea sa-i atace la acea inaltime.S-au inselat,neintelegand determinarea romana in razbunare.Doua unitati romane i-au gasit si si-au instalat tabara la poalele versantului astfel incat sa nu poata cobora fara ca ei sa nu-i vada.Planul roman era simplu:ori coborau si ii omorau ori mureau de foame.

In perioada 1950-1960 arheologii evrei au excavat in partea sudica a versantului unde au cercetat pesterile gasind schelete intregi de femei,copii si barbati.In 1962 Ygael Yadin a explorat si partea nordica unde pe langa ramasite pamantesti au gasit si ustensile cosmetice dar si mai important,ascunse sub o stanca,au gasit documentele personale ale lui Babatha,care spuneau o intreaga poveste.Cele 35 de documente,invelite in frunza de palmier uscata,arata printre altele o imagine foarte interesanta.Cand primul sot al Babathei,Yeshua,murise in 124 AD acesta lasase drept mostenire pentru copil un fond de 400 de dinari dar intrucat Babatha era acum o vaduva cu un copil minor,consiliul local de la Petra a numit doi administratori barbati care sa administreze averea.Timp de opt ani Babatha s-a luptat cu cei doi in justitia timpului intrucat acestia imprumutau bani din mostenirea copilului cu dobanda foarte mica,pastrand diferenta pentru ei.Ei imprumutau cu o dobanda anuala de 6% in timp ce nivelul mediu al dobanzii acelui timp era de 12%.Babatha a sustinut nu numai vinovatia lor dar si faptul ca ea,o femeie singura,era mai priceputa ca ei si daca ar fi administrat ea fondul ar fi putut obtine pentru copilul ei o dobanda chiar de 18%pe an.Nu a reusit sa castige procesul pana la inceperea tragediei.Babatha si cei ce au urmat-o fugind de furia romana au murit de foame intr-o pestera,nici un miracol,mic sau mare,nu s-a intimplat,ca de multe alte ori in istorie.

In loc de epilog Lumea in care traia Babatha nu era pregatita pentru a admite priceperea financiara a unei femei singure.Prinsa intre legea romana si sistemul patriarhal iudaic Babatha a dus o lupta legala fara speranta.Moartea ei tragica,fara a fi vinovata de acele evenimente pare doar incheierea trista a unei povesti triste insa exista doua mici miracole in aceasta poveste,cel putin din punct de vedere istoric.Determinarea Babathei de a-si cara cu ea documentele,pana si intr-an asemenea ceas intunecat,arata determinarea acestei femei de a lupta pt cauza copilului ei si a ei pana la capat.O mica eroina feminina de peste timp intrucat urma sa mai treaca mult pana cand femeile urmau sa aiba o sansa egala cu barbatii in fata legii.Desi nu avea sanse Babatha a crezut in lupta ei pana la capat.In al doilea rand datorita determinarii ei acele documente au ajuns la noi si astfel am aflat povestea ei si a vietii ei,contribuind astfel la o mai buna intelegere a celor din trecut,a lumii lor,a sperantelor lor,a implinirilor sau tragediilor lor.Fara sa stie,sau poate si-a dorit ca macar posteritatea sa-i dea dreptate,Babatha a ajutat istoria prin mica ei lupta sociala si prin determinarea,intr-o lume ostila,de a crede in lupta ei.

Aceste mici miracole ale istoriei nu imprssioneaza poate precum cele religioase dar sunt franturi de viata,de istorie,care ne ajuta sa ne intelegem pe noi ca oameni,privind la cei din trecut nu ca la niste straini ci la oameni cum suntem si noi,poate nu atat de diferiti de noi pe cat adesea credem.Aceasta a fost mica poveste adevarata,sper sa fie o interesanta lectura.Numai bine.