"Imaginați-vă o vineri după-amiază. O vineri liniștită. O vineri plictisitoare. Cald. În Oklahoma, trei adolescenți aveau timp de omorât. Privind pe geam, au zărit un „jogger”. Și au spus - „el ne este ținta”. Au ieșit, s-au suit în mașină, au condus în spatele tânărului care alergă și l-au împușcat în spate. Din pură plictiseala. Apoi au accelerat în chiuituri de bucurie.
Tânărul a căzut în genunchi și apoi cu fața la pământ. Sângele curgea prin tricou. Două mașini s-au oprit. Au sunat 911 și au încercat să îl resusciteze la fața locului. Dar fără succes. Tânărul a murit pe marginea drumului, cu fața în țărână, cu sângele pe asfalt.
Îl chema Christopher Lane.
Christopher era un tânăr plin de ambiție și plin de viitor. Născut în Australia, a venit în America pe o bursă atletică. Era student la facultate, bursier, atlet. Juca baseball în echipa universității. Tânăr, frumos, un om reușit, o mândrie pentru familie și o plăcere pentru colegi.
Ucis din plictiseală. Ucis vineri, 16 august 2013, la 3 după-amiaza. Împușcat în spate din plictiseală. Ucis la vârsta de 22 de ani. De trei adolescenți, de 15, 16 și 17 ani. Copii după părerea mea.
Crima este de-a dreptul îngrozitoare. Nu numai prin faptul că a fost comisă la întâmplare. Nu numai pentru că cei trei criminali sunt la granița dintre copilărie și adolescență. Nu numai pentru că victima a fost un om tânăr plin de calitățile pe care cineva și-i le doreste de la un fiu. Nu numai pentru că cei trei copii-adolescenți au acționat fără să fie sub influența alcoolului sau drogurilor, fără să fie în niciun fel cu judecată alterată - au acționat cu sânge rece și în deplinătatea facultăților mintale. Dar mai ales pentru motivul ucisului - plictiseala!
Eram plictisiți, nu aveam nimic mai bun de făcut și ne-am hotărât să omorâm pe cineva așa, de distracție. L-am văzut pe fereastră și am zis - el ne este ținta. Simplu. Christopher a fost ucis pentru că l-au văzut când erau foarte plictisiți.
"Australia cere boicotul turismului în America, țara unde poți fi ucis din plictiseală ziua în amiaza mare."
Se comit multe crime în America. În fiecare zi. Cele mai multe nu atrag atenția presei. Dar această crimă a ajuns pe primele pagini în toată țara.
Christopher, victima, era cetățean australian. Deja relațiile dintre cele două țări sunt tensionate. Australia cere boicotul turismului în America, țara unde poți fi ucis din plictiseală ziua în amiaza mare. Australienii cer controlul armelor. Cer pedepsirea exemplară a celor trei ucigași. Australia este rănită. Și vrea dreptate.
Au mai existat criminali psihopați care au ucis fără motiv. Dar această crimă a fost făcută de trei persoane, nu de un singur criminal. Trei copii au hotărât împreună să ucidă pe cineva pentru că nu aveau nimic mai bun de făcut. Au vorbit între ei. Au acționat împreună, unul a condus mașina, ceilalți au tras cu pistolul. Nicio clipă nu au avut remușcări. Nu au ezitat.
Au fost arestați pe baza imaginilor de la o camera de securitate de pe o clădire alăturată. Au mărturisit crima și motivul într-un mod impersonal, "la rece". La fel de plictisiți.
America este o țară magnifică. Dar are și o față întunecată, o față înspăimântătoare. Marea majoritate a americanilor sunt oameni de omenie, darnici, corecți, iubitori. Din păcate, există și altfel de oameni.
Când am văzut prima data filmul "Deliverance" mi-am dat seama că povestea din film este foarte plauzibilă. Și de atunci am renunțat la planul de a face camping. De atunci am grijă când călătoresc, nu merg pe cărări nebătute. M-am schimbat. Știrile despre violență, filmele, cărțile fără să vrem ne schimbă. Încet încet ne schimbăm.
Eu cel puțin m-am schimbat. Când eram tânăr făceam autostopul. Apoi când mi-am luat mașină luam autostopiști. M-am gândit că este timpul să ajut și eu pe alții dacă și eu am fost ajutat.
Dar de când m-am mutat în America nu am mai luat niciun autostopist.
În România, în Ardeal, bunica lasă cheia în cui lângă clanță. Asta când încuia ușă. De cele mai multe ori nici nu o încuia. Iar când o încuia, nici măcar nu ascundea cheia sub preș, o lăsa în cui. Așa am crescut.
Dar în America mi-am pus alarmă la ușă. Avem camere de luat vederi în curte și în jurul casei.
Doamne, în ce ne transformăm?
Christopher Lane, odihnește-te în pace!
Moartea ta îmi amintește de un cântec de al lui Sting - „I hung my head”. „Early one morning, with time to kill...”. (sursa: adevarul.ro)
