[sophia]

În prealabil postat de dobrin7m

absolut tot ce ni se intampla in viata are o cauza. Nimic nu este din senin.
Nasterea unui copil cu probleme. Desigur nu mandria este cauza, la acesti copilasi, insa daca te duci in familie, pe arbore, chiar si pana la 8 generatii gasesti cauza. Mi-a placut mult aici, pe acest subiect, cuvintele Par. Arsenie Boca. Merita citit. Pe blogul lui Cristi a fost postat cam acum un an parca, intregul text. Foarte folositor.

Ma refer acum la ambele postari de acum ale tale.
In prima postare tu ai cumva dreptate, dar vezi lucrurile prin prisma ta, asa cum eu o vad prin a mea, si altul prin a lui. Incearca insa sa te pui si in pielea altuia.

Tu se pare (asa cum spui) ca esti un om foarte puternic si psihic si fizic. De aceea tu te descurci intotdeauna si mai ales nu ajungi la faze de depresie.

Eu cel putin, nu sunt ca tine, sunt mai slaba, mai sensibila sufleteste si de aici mai vulnerabila spre probleme sufletesti.

Dar! Si eu sunt mai puternica decat unul care ajunge sa se sinucida din depresii si alte boli sufletesti. Si eu gandesc despre ei, cam cum gandesti tu acum despre alti..
Cum?! Daca tu esti cu Dumnezeu nu poti sa te prabusesti. Vai, cum sa ajungi sa te sinucizi?

Si este asa. Credinta iti da puteri mari si este exact ce spuneam si eu. Cu ajutorul credintei si a unui preot bun, capeti putere si poti trece peste multe greutati si probleme.
Dar problema in sine nu se rezolva. Capeti putere, nu te macini poate as atare, stiu eu, este un sprijin moral.
Sunt cazuri cand Dumnezeu te ajuta si iti rezolva niste probleme: de sanatate, iti da copil sau mai stiu eu. Dar nu intotdeauna.
El are Voia lui si deciziile lui.
Sunt oameni care sunt amarati si saraci toata viata, sau care nu au copii toata viata, cu toata credinta. Este un plan al lui Dumnezeu.

Eu spuneam ca nu este asa simplu, ca te duci la biserica si preotul gata te ajuta si capeti de lucru, sau un copil, sau iti invie vreun parinte.
Doar te intareste, sau te face sa vezi altfel lucrurile, sa te linistesti.

Medicul (terapeutul) te mai ajuta si in alt fel. Vorbind cu el poti sa gasesti niste cauze lumesti poate la problemele tale, sa intelegi niste lucruri mai bine, sau chiar cu ajutorul unor medicamente te face sa te simti mai bine, iti indreapta un echilibru in organism. Sau te invata cum sa actionezi in anumite imprejurari (frica, panica, manie etc.).

Fiecare din cei doi (preot si terpeut) te ajuta intr-un anume fel.

Si asa cum am spus eu (nu stiu de ce nu intelegi, sau nu esti de acord): daca dispar cauzele te faci si bine. Daca tratezi o boala, cauzele ei, se vindeca.
Te doare o masea si te simti rau. Daca te duci la dentist sa ti-o trateze nu te mai doare si te simti mai bine.

Sau: ai un serviciu potrivit, unde te duci cu drag, ai asigurata o situatie materiala, te simti si sufleteste mai bine. Poti face fericita si familia, poti sa-ti faci niste hobbiuri, sa mergi la biserica, sa vizitezi ceva, sa ai prieteni (ca si pentru ei iti trebuie o bruma de bani ca sa intertii niste relatii) etc. Te simti bine sufleteste intr-un cuvant.

Nu ai serviciu - te parasesc prietenii (esti un ratat pentru ei), ai griji de viitor, pierzi casa, n-ai cu ce sa-ti iei medicamente, materiale medicale (ochelari, proteze etc.), n-ai cu ce sa-ti iei o carte sau sa mergi la un teatru, n-ai haine, te apasa si presiunea din partea celor de la "fortele de munca".
Si intri in depresie, te afunzi tot mai rau.

Si crede-ma ca nici WC-uri sau farfurii in alte tari nu poti spala toata viata. Nu este o solutie pe termen lung. Ca nu-ti asiguri o pensie, o familie si ai lispuri, la un moment dat nu te mai ajuta nici sanatatea.

Si mandria. Partial de acord, dar dupa ce ai muncit o viata si ai renuntat la multe ca sa faci o facultate, sa lucrezi pe un post potrivit, nu se mai cheama mandrie cand iti doresti sa nu mai speli WC-uri si vase.
Pana la urma iti bati joc si de talentul dat de Dummezeu, ca el ti-o fi dat sa fii actor, sau inginer priceput, sau scriitor si nu spalator de WC-uri si vase.
Sigura ca si aia este o munca pe care cineva trebuie s-o faca.
Eu am facut si asta la un moment dat si ma gandesc si acum ca ori aceste munci le fac oameni care nu pot mai mult, ori le pot face toti combinat. De ex. cel care lucreaza la birou poate sa-si faca curat la locul lui, sa faca si el cu randul curat la WC (la serviciu). Si atunci nu mai tinem numai pe unii la facut munci murdare. Le facem cu totii.
Nu e vorba de mandrie, ci ca toate sunt munci si activitati respctabile, dar trebuie masura in toate. Fiecare are o menire pe lumea asta, si daca unul este trimis in lume sa vindece oameni de ex., sau sa fie preot, atunci nu va avea de ce sa spele WC-uri sau vase prin cantine.

Problema cu lipsa de copii, sau nasterea unuia cu probleme, sau chiar pierderea lui, nu o inteleg si nu-ti dau dreptate.
Este voia Lui, e drept si nu o stim noi. Dar ca sa spui din cauza unei rude la a nu stiu cata spita nu e corect.
Undeva (mi se pare ca la pilda cu orbul), ca el nu sufera pentru pacatele altora dinainte, deci este clar. Copiii nu au pacatele lor proprii. Si atunci?
Platesc ei pentru altii? Eu nu stiu si nici care ar fi sensul.

Tot ceea ce se intampla in viata are un sens, o explicatie, nu o cauza. Este o diferenta. Si eu am ajuns la concluzia ca nimic nu este intamplator in viata si nici persoanele care iti ies in cale. Numai ca nu stim noi intotdeauna, sau poate nu imediat motivul, fiindca nu putem vedea in viitor.