O, ce valuri m-amenință
și ce aspre vânturi bat,
Doamne, marea-i furtunoasă,
oare cum o s-o străbat?
Oare cum să pot prin valuri
să răzbat până la Țel,
o, cât de departe-i Țărmul
și ce valuri, pân’ la el!
Cine-o să mă poată, Doamne,
întări și ajuta,
dacă nu va fi cu mine
Mila și Puterea Ta?
Vino, Doamne-n ajutoru-mi,
fii lumină-n noaptea grea,
liniștește-a mării valuri,
însoțește-mi luntrea mea.
Strigă vântului să tacă,
strigă valurilor: Stați!
Toți vrăjmașii Tăi să cadă,
să se-nchine-ngenuncheați.
Doamne, fii-mi ajutorul
pân’ la Țărmul Fericit;
– dacă Tu vei fi cu mine,
eu din toate-s izbăvit.
(Traian Dorz, Cântări uitate )