Citat:
În prealabil postat de andreea.MG
Fetitele sunt marisoare deja, eu nu am cum sa le iau locul mamei lor. Pot doar sa le fiu o prietena si sa le dau un sfat. Mama lor va fi mereu prezenta in sufletul lor si nu le pot lua acest lucru. Pentru mine nu au fost, nu sunt si nici nu vor si un impediment. Ele nu au nici o vina. Problema e ca ai mei sigur nu vor intelege. Eu am doar 24 de ani. Si de aici...se intelege tot...cred!
|
Nu stiu cat de mari sunt fetitele dar pot sa presupun ca nu au mai mult de 10 ani. Mama lor a murit. Deci nu mai au mama. Ele au nevoie de o mama mai mult decat are nevoie tatal lor de o sotie. Sunt micute si dupa casatoria ta cu tatal lor o sa fii mama lor. Convingerea ta cum ca nu ai cum sa iei locul mamei lor in viata de zi cu zi si in sufletul lor, si ideia ca le poti fi doar o prietena pentru un sfat, doua, acolo, ma face sa presupun ca nu prea te trage inima sa te implici, prea mult, in cresterea lor.
Asa ca, sfatul meu este sa renunti. Asculta-ti duhovnicul, asculta-ti parintii si lasa-i pe cei trei (fetitele cu tatal lor). Poate ca Dumnezeu le va scoate in cale o femeie care sa vrea, si sa stie cum sa ia locul mamei lor, si care sa le fie mai mult decat prietena.
Mama lor va fi prezenta in inima lor, sigur, dar sa sti ca nu pentru mult timp. Copii uita destul de repede un parinte decedat, mai ales daca cel care-l inlocuieste le arata interes si dragoste.
Iarta-ma, te rog, pentru cele ce ti-am spus, dar mi-am permis deoarece tu ai pus poveste ta in dezbatere publica.
Sa te ajute Dumnezeu sa faci cum este mai bine, nu pentru tine, nu pentru acel barbat ci pentru cei doi copii.