Părintele ne spune că omul a venit pe lume curat, vesel, sprinten. Singur își împovărează viața, singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac și asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creștini se întreceau în virtuți, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creștinii de azi vor să fie și cu un picior în cer, dar și cu unul bine înfipt pe pământ. Ori, Dumnzeu ne dă o cale frumoasă: să trăim pe pământ în aspirație pentru cele veșnice.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|